Albastru

Pe Kate Bush am descoperit-o, in muzica, cu ani in urma insa abia zilele trecute am avut curiozitatea sa caut pe net textul acestui cintec si "Army dreamers" m-a incintat o data in plus. Iar, in tristetea de a fi trebuit sa fac o serie de compromisuri la serviciu, doar acest refren mi-a oferit putina consolare...de aceea: Kate Bush - Army Dreamers http://www.youtube.com/watch?v=tWdHOm256N4 "b.f.p.o.*" Army dreamers. "mammy's hero." "b.f.p.o." "mammy's hero." Our little army boy Is coming home from b.f.p.o. I've a bunch of purple flowers To decorate a mammy's hero. Morning in the aerodrome, The weather warmer, he is colder. Four men in uniform To carry home my little soldier. "what could he do? Should have been a rock star." But he didn't have the money for a guitar. "what could he do? Should have been a politician." But he never had a proper education. "what could he do? Should have been a fa...

Intrucit astazi am descoperit citeva fotografii inedite cu Tulcea din perioada interbelica ; le public aici, in speranta ca vor fi cuiva de folos. As vrea sa le multumesc Mihaelei G. - care le-a descoperit- si lui Sorin B., care mi le-a pus la dispozitie.

Am primit si eu “leapsa” sa vorbesc despre copilaria mea desi, la noi, in Dobrogea, jocul asta se numea , prin cine stie ce «alunecare » fonetica, lena. Asadar, fara a avea poduri magice, ori paduri in care sa te pierzi, copilaria in orasul meu, Tulcea, in plina constructie a socialismului se desfasura…in fata blocului. In cartierul ridicat dupa anii ’60 locuiau tinerii profesori ori invatatori, tinerii militieni, tinerii activisti de partid si, desigur, noi, copiii. Am ales, de vreo doi ani, sa ma intorc aici, asa ca am privilegiul sa fac diferenta intre cum era si ce a ramas din curatzelul(pe-atunci) cartier "23 August"... Uneori, in dimineti magice, am norocul sa-mi intre pe fereastra aceleasi sunete. Ieri, de exemplu, am auzit tiuitul lung, subtire, care anunta trecerea unui vapor pe Dunare. Alta data am simtit acelasi aer cald al toameni, cu miros de frunze arse si de iarba uscata. Astazi sunt mai multe garduri in cartier. De fapt, numai garduri. Gradinitele din vale si-...

Putine emisiuni tv reusesc sa ma impresioneze insa, de fiecare data, ramin placut surprinsa si entuziasmata de emisiunea Eugeniei Voda- Profesionistii. Din nefericire pentru mine, mereu prind sfirsituri si ramin mereu cu un gust amar cum sunt "aruncate" la ore tirzii astfel de emisiuni, atit de bine facute. Simbata a fost un interviu oferit de procurorul Voinea, cel care a instrumentat procesul lui Ceausescu. Remarcabila Eugenia Voda si uimitor procurorul... iar interviul, extrem de onest. Sper sa apara inregistrarea aici http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=644&ed=16372 , unde deocamdata se afla numai inregistrarile interviurilor Ambasadorului Spaniei in Romaniei si dr. farmacistului Lucian Bojor (pe care nu le-am vazut, avcourse :-) Dupa nitica gugaleala astazi , am gasit si un interviu oferit, de data asta, de Eugenia Voda http://www.cariereonline.ro/index.php/articles/Eugenia_Voda:__Nu_îmi_plac_salturile_cu_parasuta_închisa P.S. Pina la urma am aflat orele de difuzare...

O stire aparuta astazi pe Hotnews http://www.revistapresei.ro/articol_86650-Bulgaria-cere-ca-euro-sa-se-numeasca-evro.htm ("Bulgaria cere ca euro sa se numeasca evro") mi-a amintit un incident petrecut asta vara, la Balcic. Indragostiti cum eram noi de Castelul Reginei Maria, il vizitam cu nesat si, intr-una din seri, ne-am oprit mai mult linga bazinul cu nuferi.Nu stiu eu ce faceam (poze, desigur!), prietena mea vorbea la telefon, insa atmosfera relaxata a disparut intr-o clipa, odata cu aparitia unui grup de copii surescitati care m-au anuntat ca "fata ta a fost arestata!" In primul rind ca nu intelegeam cuvintul "arestata", nici de ce erau asa de agitati, asa ca m-au luat pe sus, pina la "locul faptei", unde un politist bulgar, rosu si transpirat, se rastea la fiica-mea, care parea pierduta in spatiu. Din multele lui vorbe, una se repeta obsesiv, o miriitura: EVRRRRU! O dau eu pe engleza, el, nimic. Mai urlator: EVRRRRU! Fiica-mea, cu corpul ...

Chat,chat, chat...insa in avalansa de vorbe cu care ne inconjuram zilnic, astazi am primit o foarte amuzanta descriere a bloggerilor...zice-asa amicul meu care, apropo, uraste yms-ul: El: daca ar fi sa impart azi blogosfera in categorii, asa avea asa: El (10/10/2007 11:33:59 AM): - attention whores. pesoane care "au penel" (cum am vazut ca se spune, evident gresit semantic) si care aspira sa devina jurnalisti, sau chiar sunt. exemplul perfect: bucurenci El (10/10/2007 11:35:45 AM): defecte: incredere prea mare in propriile pareri, nedeschidere spre dialog. ei polemizeaza cu bata. maximul de argument e argumentul autoritatii: "pai, daca-ti spun EU?" El (10/10/2007 11:35:46 AM): categoria 2: El (10/10/2007 11:35:46 AM): - pustanii. aia de au vrut sa *** cu ajutorul forumului vor acum sa *** cu blogul. (pardon) El (10/10/2007 11:35:48 AM): - gagicile despletite. "doar eu sufar, nimeni n-a mai suferit pana acum. sun ofelia, penelopa si julieta la un loc. omoara-ma,...

De cind tot astept un rezultat de la SNSPA, in ideea inceperii masteratului meu in domeniul comunicarii, mi-a crescut barba...albastra. Totusi, astazi am descoperit un blog interesant, al lectorului Dan Petre, asa ca-l voi adauga in blogroll. Conex, a rasarit si Ramona Patrascanu din blogosfera, asa ca -hop!- mi-am gasit de studiu zilele viitoare. Macar de amuzament. Curios este altceva. In cautarile mele frenetice de a descoperi care anume masterat mi s-ar potrivi mai bine (in coafura, desigur :-), la Facultatea de drept si administratie a aceleiasi SNSPA am penetrat cu mare aplomb pina in strafundurile grupului de discutii respectiv pina la obtinerea suporturilor de curs. Uite-asa! Numai la Facultatea de comunicare nu si nu. Inca astept o parola, semn ca misterele comunicarii :p nu se obtin cu una cu doua. In orice caz, pina cind se vor deschide larg portile cunoasterii, trebuie sa colorez acest spatiu si parca, parca m-ar tenta wordpress-ul. Liviuuuuuuu, I need u so much :-)

Reiau aici povestea cu "Umul alb lung", pentru ca mi s-a parut partea cea mai haioasa a brosurii lui Alexandar Lambov, dedicata "matusei sale - pictoarea din Balcic, Maria Lambova- cu plecaciune! " :-p Intrucit mi-e foarte lene s-o iau de la capat cu scanarile (altele, decit cele 6 pe care le avem aici), iata cum isi incepe povestirea maestrul: "Scopul prezentei inscris (nota- voi pastra aici redactarea originala, cu tot cu dezacorduri :-) este a lumina istoria adevarata a Castelului "Tenha yuva" (Cuibul linistit) linga Balcic, utilizind fapte adevarate si amintirele contemporanilor. A curata de greselele ingramadite pe anurile trecute, naive si pina la prostute, prezentari nihiliste, care citeodata cu usurinta si fara simt de raspundere se servesc publicului turist curios, care viziteaza acest colt adorabil al pamintului bulgaresc. Cred ca examinind, desi superficial , resedinta reginei romana Maria la Balcic, va aduce un aport sensibil la istoriogr...

Orânduire Dac-am trăi-n aceeaşi casă, în chilii vecine, şi n-ai mai trece pe la mine, nu aş putea să fac vreodată saltul în consolare. Şi aş crede că trăim departe, foarte departe unul de altul. Dac-am trăi-n aceeaşi urbe, despărţiţi prin câteva grădini şi printr-un murmur De vale, şi n-ai mai trece pe la mine cu râsul tău şi cu luminile tale, aş fi încredinţat că depărtare nu-i alta mai cumplită şi mai mare. Astăzi văd că de pe fluturi a căzut tot smalţul de când tu pe la mine - anume n-ai mai trecut. O, ce orând! Mă mângâie un singur gând: trăim în una şi aceeaşi lume. Trăim în una şi aceeaşi lume. Prin urmare nu suntem chiar aşa departe unul de altul! Ce gând cu adieri amare când anul şi-a pierdut tot smalţul. Lucian Blaga