Albastru

Cu totii avem puterea de a ne transforma vietile. Acest film ofera argumente si solutii pentru schimbare.

De cind tot astept un rezultat de la SNSPA, in ideea inceperii masteratului meu in domeniul comunicarii, mi-a crescut barba...albastra. Totusi, astazi am descoperit un blog interesant, al lectorului Dan Petre, asa ca-l voi adauga in blogroll. Conex, a rasarit si Ramona Patrascanu din blogosfera, asa ca -hop!- mi-am gasit de studiu zilele viitoare. Macar de amuzament. Curios este altceva. In cautarile mele frenetice de a descoperi care anume masterat mi s-ar potrivi mai bine (in coafura, desigur :-), la Facultatea de drept si administratie a aceleiasi SNSPA am penetrat cu mare aplomb pina in strafundurile grupului de discutii respectiv pina la obtinerea suporturilor de curs. Uite-asa! Numai la Facultatea de comunicare nu si nu. Inca astept o parola, semn ca misterele comunicarii :p nu se obtin cu una cu doua. In orice caz, pina cind se vor deschide larg portile cunoasterii, trebuie sa colorez acest spatiu si parca, parca m-ar tenta wordpress-ul. Liviuuuuuuu, I need u so much :-)

Am vazut ieri filmul lui Cristian Mungiu. Atit de bine a reusit sa redea atmosfera anului 1987, an in care aveam cam virsta Otiliei si a Gabitzei din film, incit a fost o incredibila intoarcere in timp. Atent la detalii, Mungiu a reusit sa adune in recuzita si batrinul jegos aparat telefonic, si Daciile stravechi, si atitudinea receptionerelor hotelurilor din capitala , ca sa nu mai vorbim despre "peisajul" sordid al camerelor de student. Daca mai adaugam si intunecimea orasului, discutiile ipocrite din jurul meselor festive, tabloul este complet. Nu, eu nu am trecut printr-o experienta atit de traumatizanta insa, la sfirsitul filmului, am vazut o prietena cum plingea de i se scutura hainuta pe ea. Nu m-am putut abtine sa nu o intreb din ochi si, da, ea trecuse prin ceva asemanator. Cumplit. Demersul lui Mungiu mi se pare remarcabil prin incercarea sa reusita de a recupera istoria. Au trecut (numai) 20 de ani de atunci si, dupa cit s-au distrat niste mai-tineri :-) linga mine...