Viata de dupa munca
Constat, cu uimire, că-mi prieşte statul acasă. Ma întreb dacă nu cumva mi-am greşit vocaţia şi dacă, nu cumva, ar fi trebuit să fiu casnică.
Aşadar, graţie virozei mele am reuşit să:
1. termin “Lolita”: O zi întreagă m-am gândit care ar fi o traducere mai bună a versului “ The moral sense in mortals is the duty/We have to pay on mortal sense of beauty”. Mi-a căşunat că întregul roman s-ar învârti in jurul acestor cuvinte,aşa că adaptarea mea ar fi: "Datoria morală a umanităţii/ (pentru a da un sens virtuţii)/ Este de-a pătimi în faţa/ Nimicitoarei forţe-a frumuseţii" . Traducătorul a optat, fireşte, pentru o transpunere “curată”, respectiv: “Simţul moral al muritorilor este datoria/ Ce trebuie plătită faţă de sentimentul muritor al frumosului”.
Aş reţine si cuvintele lui Nobokov, legat de această carte memorabilă : " Într-o ţară liberă nu este de presupus că un scriitor o să-şi bată capul cu democraţia exactă dintre senzualitate şi senzitivitate; n-ar avea nici un rost; pot să admir, dar nu sunt capabil să rivalizez cu cei ce expun tinere şi frumoase mamifere fotografiate în reviste unde decolteul general este coborât atât cât trebuie pentru a provoca chicotitul unui fost director de şcoală, dar destul de ridicat pentru a nu atrage încruntarea directorului de poştă. (...) Pentru mine, opera de ficţiune există în măsura în care îmi produce ceea ce aş numi grosso modo bucurie estetică, adică sentimentul de a fi oarecum conectat undeva cu alte stări existenţiale unde norma este arta (curiozitate, tandreţe, bunăvoinţă, extaz) (...) Un critic american a emis părerea că Lolita ar reprezenta monumentul pasiunii mele pentru romanul romantic. Dacă am înlocui “romanul romantic” cu “limba engleză”, formula aceasta elegantă ar fi mai corectă.”
Jos pălăria, câtă vreme pasiunea aceasta s-a exprimat în altă limbă decât limba maternă.
O recenzie gasim aici http://www.bookblog.ro/x-ana-maria-petritan/lolita/#comments
2. particip la două dintre cursurile organizate de SNSPA, în vederea luminării masteranzilor dornici de învăţătură. Dincolo de faptul că, în Constanţa, condiţiile oferite studenţilor sunt mai bune decât cele din Bucureşti, la secretariat m-am lovit de aceeaşi lipsă de comunicare de care suferă întreaga organizare a Facultăţii de comunicare. Uite-asa! Incercarile mele de a afla care este telefonul unde pot apela să aflu când şi unde se ţin cursurile viitoare s-au izbit frontal de tirada secretarei care mi-a COMUNICAT:
a. că nu este pusă la secretariat să răspundă întrebărilor studenţilor ;
b. informaţiile se pot afla de la avizier şi, dacă eşti din alt oraş, nu este problema ei;
c. că studenţii sunt foarte obraznici, insistenţi şi pretenţioşi iar, dacă pică examene, i-a vazut ea cum fac şi leşină pe-acolo;
d.bla-bla-bla , dar mi-a dat totuşi numărul de telefon, doar dacă îi promit că nu o să o deranjez şi s-o sun;
e. este ultima oară când mă lasă să-i folosesc computerul ( să salvez pe un stick informaţiile date pe CD de profesor), întrucât poate lua viruşi, iar calculatorul este vechi.
2*. WTF ???
3. apreciez cursurile drept bunişoare, Comunicarea audio-vizuală mi-a oferit o serie de cunoştinţe noi şi o importantă deschidere de căutări pe acest subiect iar la Teoria comunicării , alături de nişte noţiuni fooaaaarte generale, am aflat opinia profesorului că (a) şcolile din ziua de astăzi nu sunt ce-au fost şi că (b) diplomele nu certifică (sic!) cunoştinţele reale ale studenţilor. Grosso modo: vom cumpăra, practic, nişte diplome, câtă vreme “clopotul lui Gauss nu poate fi spart” (pentru cine pricepe: în lume cantitatea de prostie ca şi cea de inteligenţă rămân constante )
Repet: WTF??
4. văzut filmul “Inscenarea” (“Wag the dog”, în original), cu de Niro şi Hoffman în interpretări de zile mari, iar asta graţie torentz-ului la care m-am dedat, cu neruşinare aş spune, în ultima vreme. Film de văzut neapărat pentru cei interesaţi de manipulare, în general, şi cu mijloce audio-vizuale, în special.
5. particip la adunarea părinţilor pe şcoală şi să preiau conducerea asociaţiei respective, dar nu pen"că aş fi merituoasă ci pen”că am un spirit de sacrificiu (al timpului, doar) mai mare ca alţii.... Sau , dacă mă gândesc mai bine, că în bunătatea mea totdeauna rămân grea - conform zicalei. :-)
6. fiu acceptată într-un grup de studiu al bloggerilor, aşa că am completat nişte chestionare psihologice iar, dacă voi afla rezulatele, le voi publica şi aici. Nu de alta, dar poate mă luminez şi eu ce ce caut in blogosfera (incă nu sunt sigură :-)
7. să comand două cărţi pe care nu le găseam în oraş : « Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli» a lui Cărtărescu, pe care am dăruit-o acum doi ani, fără să fi reuşit să o citesc, şi « Homo videns.Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea » - Sartori, de care am aflat tot la cursuri. Recenzia aici http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/homo-videns-imbecilizarea-prin-televiziune-si-post-gandirea/#comments
8.socializez mai mult pe net şi-aşa a, aflat de trupa Evo. Un cântec aici http://www.youtube.com/watch?v=CiOEAgF9gGs Vocea fetei, remarcabilă.
9. nu fumez vreo cinci zile. Din nefericire nu mi-am depăşit recordul personal de 6 luni, însă m-a incurajat faptul, pe sloganul : “dacă vrei, poţi!”
10.să mă enervez aşa de tare (până la finalul acestui post) încât să vreau să învăţ dactilografia oarbă, după cum ne sugereaza gramo, aici http://gramos.wordpress.com/learn/dactilo/
Şi-acestea fiind decantate oare nu-i mai bine să devin casnică?
Aşadar, graţie virozei mele am reuşit să:
1. termin “Lolita”: O zi întreagă m-am gândit care ar fi o traducere mai bună a versului “ The moral sense in mortals is the duty/We have to pay on mortal sense of beauty”. Mi-a căşunat că întregul roman s-ar învârti in jurul acestor cuvinte,aşa că adaptarea mea ar fi: "Datoria morală a umanităţii/ (pentru a da un sens virtuţii)/ Este de-a pătimi în faţa/ Nimicitoarei forţe-a frumuseţii" . Traducătorul a optat, fireşte, pentru o transpunere “curată”, respectiv: “Simţul moral al muritorilor este datoria/ Ce trebuie plătită faţă de sentimentul muritor al frumosului”.
Aş reţine si cuvintele lui Nobokov, legat de această carte memorabilă : " Într-o ţară liberă nu este de presupus că un scriitor o să-şi bată capul cu democraţia exactă dintre senzualitate şi senzitivitate; n-ar avea nici un rost; pot să admir, dar nu sunt capabil să rivalizez cu cei ce expun tinere şi frumoase mamifere fotografiate în reviste unde decolteul general este coborât atât cât trebuie pentru a provoca chicotitul unui fost director de şcoală, dar destul de ridicat pentru a nu atrage încruntarea directorului de poştă. (...) Pentru mine, opera de ficţiune există în măsura în care îmi produce ceea ce aş numi grosso modo bucurie estetică, adică sentimentul de a fi oarecum conectat undeva cu alte stări existenţiale unde norma este arta (curiozitate, tandreţe, bunăvoinţă, extaz) (...) Un critic american a emis părerea că Lolita ar reprezenta monumentul pasiunii mele pentru romanul romantic. Dacă am înlocui “romanul romantic” cu “limba engleză”, formula aceasta elegantă ar fi mai corectă.”
Jos pălăria, câtă vreme pasiunea aceasta s-a exprimat în altă limbă decât limba maternă.
O recenzie gasim aici http://www.bookblog.ro/x-ana-maria-petritan/lolita/#comments
2. particip la două dintre cursurile organizate de SNSPA, în vederea luminării masteranzilor dornici de învăţătură. Dincolo de faptul că, în Constanţa, condiţiile oferite studenţilor sunt mai bune decât cele din Bucureşti, la secretariat m-am lovit de aceeaşi lipsă de comunicare de care suferă întreaga organizare a Facultăţii de comunicare. Uite-asa! Incercarile mele de a afla care este telefonul unde pot apela să aflu când şi unde se ţin cursurile viitoare s-au izbit frontal de tirada secretarei care mi-a COMUNICAT:
a. că nu este pusă la secretariat să răspundă întrebărilor studenţilor ;
b. informaţiile se pot afla de la avizier şi, dacă eşti din alt oraş, nu este problema ei;
c. că studenţii sunt foarte obraznici, insistenţi şi pretenţioşi iar, dacă pică examene, i-a vazut ea cum fac şi leşină pe-acolo;
d.bla-bla-bla , dar mi-a dat totuşi numărul de telefon, doar dacă îi promit că nu o să o deranjez şi s-o sun;
e. este ultima oară când mă lasă să-i folosesc computerul ( să salvez pe un stick informaţiile date pe CD de profesor), întrucât poate lua viruşi, iar calculatorul este vechi.
2*. WTF ???
3. apreciez cursurile drept bunişoare, Comunicarea audio-vizuală mi-a oferit o serie de cunoştinţe noi şi o importantă deschidere de căutări pe acest subiect iar la Teoria comunicării , alături de nişte noţiuni fooaaaarte generale, am aflat opinia profesorului că (a) şcolile din ziua de astăzi nu sunt ce-au fost şi că (b) diplomele nu certifică (sic!) cunoştinţele reale ale studenţilor. Grosso modo: vom cumpăra, practic, nişte diplome, câtă vreme “clopotul lui Gauss nu poate fi spart” (pentru cine pricepe: în lume cantitatea de prostie ca şi cea de inteligenţă rămân constante )
Repet: WTF??
4. văzut filmul “Inscenarea” (“Wag the dog”, în original), cu de Niro şi Hoffman în interpretări de zile mari, iar asta graţie torentz-ului la care m-am dedat, cu neruşinare aş spune, în ultima vreme. Film de văzut neapărat pentru cei interesaţi de manipulare, în general, şi cu mijloce audio-vizuale, în special.
5. particip la adunarea părinţilor pe şcoală şi să preiau conducerea asociaţiei respective, dar nu pen"că aş fi merituoasă ci pen”că am un spirit de sacrificiu (al timpului, doar) mai mare ca alţii.... Sau , dacă mă gândesc mai bine, că în bunătatea mea totdeauna rămân grea - conform zicalei. :-)
6. fiu acceptată într-un grup de studiu al bloggerilor, aşa că am completat nişte chestionare psihologice iar, dacă voi afla rezulatele, le voi publica şi aici. Nu de alta, dar poate mă luminez şi eu ce ce caut in blogosfera (incă nu sunt sigură :-)
7. să comand două cărţi pe care nu le găseam în oraş : « Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli» a lui Cărtărescu, pe care am dăruit-o acum doi ani, fără să fi reuşit să o citesc, şi « Homo videns.Imbecilizarea prin televiziune şi postgândirea » - Sartori, de care am aflat tot la cursuri. Recenzia aici http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/homo-videns-imbecilizarea-prin-televiziune-si-post-gandirea/#comments
8.socializez mai mult pe net şi-aşa a, aflat de trupa Evo. Un cântec aici http://www.youtube.com/watch?v=CiOEAgF9gGs Vocea fetei, remarcabilă.
9. nu fumez vreo cinci zile. Din nefericire nu mi-am depăşit recordul personal de 6 luni, însă m-a incurajat faptul, pe sloganul : “dacă vrei, poţi!”
10.să mă enervez aşa de tare (până la finalul acestui post) încât să vreau să învăţ dactilografia oarbă, după cum ne sugereaza gramo, aici http://gramos.wordpress.com/learn/dactilo/
Şi-acestea fiind decantate oare nu-i mai bine să devin casnică?
Comentarii