Albastru

Intrucit imi expira perioada de proba oferita de www.web-stat.com pentru monitorizarea blogushteztului meu, tin sa le multumesc celor 522 de internauti care au citit cite ceva din cele scrise de mine, in perioada 22 ianuarie-24 februarie a.c.. Au avut mare succes referatele privind zvonul, cu referire la domnitza Elena Udrea, semn ca elenele vor exercita o vesnica si constanta fascinatie asupra romanilor, precum si cele referitoare la comunicarea lingvistica (cu aplicatie la minunatul Levant al lui Mircea Cartarescu) ori la comunicarea audio-vizuala. Uimitor este ca si eu am scris cu placere respectivele referate, lucru care ma face sa cred ca internetul va oferi, in timp, si altceva decit copy&paste userilor. Ii salut cu mare drag pe cei citiva cititori fideli, am citiva (n-as fi crezut :-) care revin pe acest blog. Din nefericire, site-ul de monitorizare nu mi-a spus ce cauta si , mai ales, ce gasesc in gindurile pe care le exprim aici. Ii astept cu nerabdare sa scrie si ei, sa ...

Tipuri de comunicare si institutii prezentate in literatura universala - "Uimire si cutremur", Amelie Nothomb Intrucit am constatat ca acest blog- pornit intr-o joaca, aproape-are mare cautare, mai ales pentru referatele publicate, sa mai adaug unul, solicitat pentru a intra in examenul "Comunicare organizationala" al prof. univ. dr. Dumitru Iacob - FCRP, SNSPA. Am scris cu placere acest referat, care a fost apreciat. Amelie Nothomb ramine o scriitoare de suflet si, dintre volumele ei, "Uimire si cutremur" mi-a mers la inima. Poate si pentru ca, la data cind il citeam, eram nou angajata intr-o institutie publica si gaseam remarcabile asemanari intre povestile Ameliei si ceea ce mi se intimpla mie. Dar probabil ca eram subiectiva :-) Iata tema: analizaţi comunicarea într-o instituţie prezentată în literatura universală. *** Cartea Ameliei Nothomb, “Uimire şi cutremur”, reuşeşte –în mai puţin de 200 de pagini- să demoleze toate miturile legate de eficienţa î...

ÎN TIMP ÎNVEŢI Jorge Luis Borges După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe... că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum, pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului. Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că î...

M-am tot gindit la afirmatia lui Liviu Mihaiu, ca toti romanii urasc statul, si am gasit si o pertinenta analiza a d-nei lector univ. dr. Dorina Tudor, profesor la catedra de Marketing politic a FCRP-SNSPA. Dumneai spune ca primul şi probabil cel mai important mit al României moderne este Statul. "În spaţiul european, formarea statelor moderne s-a produs după două scheme principale. Prima,urmată de ţările occidentale, a fost schema contractuală. Contractul, devenit ulterior Constituţie, prevede în esenţă că supuşii (în Anglia sau ţările scandinave) sau cetăţenii (în Elveţia, Ţările de Jos sau Franţa) deleagă statului (monarhic sau republican) o funcţie de reprezentare, impunându-i în schimb respectarea unor norme (legi) care să nu poată fi modificate fără consultarea electoratului. În toate cazurile, această schemă presupune apariţia timpurie a unor comunităţi urbane, cu legi puţine, simple, dar severe, comunităţi cu o diviziune a muncii avansată, a căror supravieţuire depindea î...

Ziaristii se arata cu degetul, unii pe altii , deci iata ca a venit si ora adevarului in acest sensibil domeniu de activitate. Interesant articolul lui Dan Tapalaga, cu tot cu trimiteri. Merita pastrat aici.

Motto: " Eu câştigam cam de 10 ori mai mult decât câştig acum şi de aceea am şi o viziune totalmente diferită de a majorităţii jurnaliştilor din presa română care cred că în administraţie trebuie să lucrezi ca sfânt, ca patriot, pe foarte puţini bani. Asta mi se pare o aberaţie incredibilă. Să auzi ziarişti care sunt plătiţi cu 15.000-20.000-30.000 de euro pe lună susţinând chestia asta, îţi vine să intri un pic în televizor şi să le bagi degetul în gură!" (jurnalistul Liviu Mihaiu -guvernator al Rezervatiei Biosferei delta Dunarii) Iata c-am trait si ziua sa vad identificat dusmanul natiunii. Cine credeti? Functionarul public, nimeni altul. Frustrarile si spaimele populatiei, incompetentele manageriale, criza economica si viitorul incert, toate au ajuns, in constiinta publica a avea un singur vinovat: birocratul. Da, functionarii sunt de vina ca nu merge economia. S-a gasit tapul ispasitor si toata lumea este multumita. Stie acum pe cine sa arate cu degetul. Iar mass/media...