Ziaristii se arata cu degetul, unii pe altii, deci iata ca a venit si ora adevarului in acest sensibil domeniu de activitate. Interesant articolul lui Dan Tapalaga, cu tot cu trimiteri. Merita pastrat aici.
In iunie am avut un sentiment ciudat ca nu am votat. Daca eram in localitate pentru nimic in lume nu as fi ratat evenimentul- asa cum am facut de fiecare data dupa 1989, cu speranta ca demersul meu civic are vreo importanta. Ei bine, astazi sunt localitate dar nu vreausa legitimez cu prezenta mea o activitate care nu mai are o legatura cu cetatenii. Dupa o campanie anemica (ca acum 16 ani, cind nu se stia ce si cum in politica), cind singurul efort al candidatilor a fost sa inmineze niste suveniruri electorale, sa afiseze niste bannere ori sa publice niste promisiuni in care nu crede nimeni, sentimentul de dezamagire fata de activitatea tuturor parlamentarilor nostri - papusi ale masinariei politice paguboase care functioneaza (si) in tara noastra este coplesitor. Cautind, din curiozitate, pe net care-i sorgintea invitatiei de a lasa votul alb, in semn de protest, chestie absolut absurda si irelevanta pentru procesul electoral (va asigur ca sunt in cunostinta de cauza), am gasit cu tot...
Intrucit astazi am descoperit citeva fotografii inedite cu Tulcea din perioada interbelica ; le public aici, in speranta ca vor fi cuiva de folos. As vrea sa le multumesc Mihaelei G. - care le-a descoperit- si lui Sorin B., care mi le-a pus la dispozitie.
O singura data l-am vazut pe Dan Puric, intr-o emisiune tv ce prelua un fragment dintr-un spectacol. Imi amintesc ca am ramas profund impresionata de prestatia lui actoriceasca, alaturi de Carmen Ungureanu, si mi-am propus sa-l vad, cindva, pe o scena. Ce bucurie, sa particip, zilele acestea, atit la lansarea cartii lui "Cine suntem" cit si la "VIS"-ul lui...
Lansarea cartii a fost un prilej de a-l cunoaste. Cu un discurs ce a sustinut valorile crestin-ortodoxe si nationale, Dan Puric ne-a amintit de mindria de a fi roman si de bucuria de a fi crestin.
Nimic fortat, totul intr-o placere a comunicarii, a amintirii si impartasirii experientelor dulci sau amare, Dan Puric a tinut o sala intraga cu atentia treaza, glumind si/sau vorbind cu cea mai mare seriozitate despre sfinti parinti, despre exemplul lor, ori despre noi, romani traind intr-o tara care parca nu ne mai apartine.
Fireste ca nu s-a putut abtine sa nu-i "injure" (prea delicat si cu decenta) ...
Comentarii