duminică, martie 15, 2015

Lucia Terzea Ofrim - Arta de a nu citi

"Astăzi, în mediile ce se vor „cultivate“, imperativul lecturii exercită o adevărată tiranie. Presiunea este uriaşă. Ai prefera să se deschidă pămîntul şi să te înghită, decît să vezi ochii mari cu care eşti întrebat de un amic, de un coleg ori de vreo profesoară: „Cum, n-ai citit cartea asta?“. În pupilele dilatate vezi cum te faci parcă tot mai mic, pînă dispari, aneantizat cu totul. Sau cel puţin vezi cum dintr-odată eşti privit ca şi cum te-ai fi transformat în altceva, într-o altă specie. N-ai citit cartea asta, gata, nu mai eşti om! Dacă apuci să recunoşti că n-ai terminat-o, eşti catalogat drept neserios ori incapabil, iar dacă spui că doar ai frunzărit-o, eşti trecut în categoria superficialilor irecuperabili.


Să măsurăm distanţa între această stare de lucruri şi cuvintele lui Oscar Wilde: „Nu citesc niciodată o carte despre care trebuie să scriu. M-aş lăsa prea mult influenţat…“ Este motoul care deschide ultimul eseu critic dedicat non-lecturii, semnat de Pierre Bayard, profesor de literatură la o universitate pariziană. Cartea se bucură de un mare succes, a trecut deja de 13.000 de exemplare vîndute. Se pare că atinge un punct nevralgic al relaţiei pe care o avem cu mareea cărţilor ce nu încetează să ne inunde copleşitor şi care, după ce că sînt atît de multe, mai sînt şi – vorba lui Flaubert – „întotdeauna prea groase“.

Nu sîntem în faţa unui spumos elogiu al imposturii şi nici al unui manual destinat ignoranţilor care ar vrea să pară dacă nu erudiţi, măcar bine informaţi. În ciuda titlului provocator, acest eseu vorbeşte în primul rînd despre cititorul profesionist, despre secretele meseriilor dezvoltate în jurul lecturii. Este aşadar o carte adresată oamenilor de litere: profesori de literatură, cronicari, critici şi istorici literari, universitari de tot soiul, adică acelor oameni asupra cărora cade imposibila povară a lecturii totale, care să epuizeze domeniul în care trec drept specialişti. Li se cere să fie adevărate enciclopedii ambulante, mereu la curent cu ultima noutate, dar şi deţinători infailibili ai unui volum neverosimil de cunoştinţe acumulat timp de secole. Pierre Bayard sfîşie cu dezinvoltură vălul ipocriziei generale şi nu ezită să arate goliciunea acestor împăraţi ai literelor. Despre nimeni nu se poate spune că ar fi citit totul. Şi în orice caz, nu toate lucrurile asupra cărora se pronunţă cu dezinvoltură, cu meşteşug şi nu rareori cu precizie. În general, se citeşte mai puţin decît se dă de înţeles, însă lacunele unora, odată dezvăluite, ar fi de-a dreptul spectaculoase. Apoi, multora le-ar fi greu să spună repede care este ultima carte citită din scoarţă în scoarţă. De multă vreme a fost abandonată lectura pioasă, politeţea de a intra într-o carte doar pe poarta primei pagini. Uitată este şi răbdarea de a parcurge traseul liniar, monoton, paragraf, după paragraf şi de a ieşi cuminte, umil şi cu un aer edificat doar după ultima frază a volumului. La cantitatea de informaţie care trebuie controlată, ar fi nevoie de cel puţin zece vieţi în plus. Fiecare are tactica lui de a păstra o „viziune de ansamblu“, asemeni bibliotecarului din "Omul fără calităţi" al lui Musil (hait, mi-a scăpat cartea asta...).


Cum se face atunci că cei care ştiu cel mai mult par să citească cel mai puţin? De fapt, este vorba de alte practici de lectură. Dincolo de tehnicile lecturii rapide, sînt puse în joc adevărate strategii ale informării eficiente. Cititorul de cursă lungă a învăţat să îşi menajeze forţele. Devine expert în a evita redundanţa. Ştie ce nu trebuie să citească. Omul cultivat se orientează în hăţişul spaţiului livresc, poate să situeze informaţia în reţeaua ei de relaţii semnificative. Nu numărul cărţilor citite te plasează în categoria specialiştilor, ci dobîndirea capacităţii de a sesiza legăturile dintre lucruri, fapte, idei, autori, teme etc. Între a citi integral o carte şi doar a auzi de ea există neînchipuit de multe figuri intermediare, care uneori se suprapun. O precizare valabilă în cazul marilor cititori: doar pentru ei graniţa între a citi şi a nu citi este mai subţire decît o pagină tipărită pe foiţă de ţigară. Non-lectura poate fi una din cheile lecturii, pentru că a citi performant presupune şi a şti cum să citeşti... fără să citeşti. Am vorbit mai mult despre profesioniştii cititului, dar, schimbînd ceea ce este de schimbat, apar aceleaşi situaţii şi în cazul uzajului social al lecturii. Acest eseu pledează pentru schimbarea atitudinii, să-i spunem şcolăreşti, faţă de cărţi şi lectură. Nimeni nu poate fi la zi cu „lecturile obligatorii“. Plus renghiurile memoriei. Dacă pînă şi autorii mai uită ce-au scris, de ce s-ar ruşina cititorii de mulţimea lucrurilor care le scapă din cele buchisite. Am putea medita şi la observaţia lui Michel De Certeau, care spune că, de la un punct încolo, lectura este un fel de braconaj. Apoi, ar fi mai cinstit să ne asumăm cu sinceritate limitele, dar în acelaşi timp refuzînd corsetul lecturii convenţionale, recomandate de pedanţii şcolii, fie că citim ca să ne cîştigăm pîinea, fie doar ca să pierdem timpul."


Urmărind această pledoarie pentru deculpabilizarea cititorului, mi-am amintit de cartea lui Daniel Pennac "Comme un roman", pe care aş recomanda-o tuturor celor care vor să îşi cunoască mai bine drepturile şi libertăţile de cititori. De exemplu, ar sesiza mai multe nuanţe în răspunsul mucalit dat de moderatorul unei emisiuni literare care, la întrebarea dacă a citit nu mai ştiu ce carte, a răspuns: „Da, însă nu personal…“


Eseul Luciei Terzea Ofrim se regaseste in arhiva Dilemei Veche (2 iunie 2007) aici* http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=173&cmd=articol&id=5808

Traim intr-un ev mediu intirziat

 "Ceausismul a fost o „dictatura de dezvoltare", cum spun politologii. A fost o tentativa de modernizare esuata. Ea a esuat intr-un „fascism al neputintei", cum numea Ingmar Gransted, pe la mijlocul anilor 80, astfel de dictaturi. Dar a esuat tocmai fiindca a fost conceputa in termeni premoderni. In termenii unei societati simple, de tip taranesc, opaca la valorile modernitatii occidentale si cu o anumita aversiune tacuta fata de schimbare, de comunicare si de rationalizare."
(Dumitru Bortun, prof. SNSPA, interviu publicat acum 6 ani in Ziarul Finanicar. De gasit aici : "Traim intr-un ev mediu intirziat" )

Noam Chomsky si strategiile de manipulare

Intrucit tot mai multa lume se simte manipulata, interesul pentru domeniu a crescut simtitor. Tehnicile de manipulare studiate la Comunicare si utilizate apoi de jurnalistii fara etica profesionala atrag atentia publicului larg.
Sa pastrez si eu acest articol, pentru consideratii viitoare.
http://activenews.ro/ca-sa-intelegem-ce-ni-se-intampla-cele-10-strategii-de-manipulare-folosite-de-putere_1890709.html

sâmbătă, martie 14, 2015

MIii de cursuri gratuite online

Am gasit zilele acestea un link care face trimitere la zeci de mii de cursuri online si, pina descopar si eu despre ce este vorba, ce cursuri m-ar interesa, m-am gindit sa-l gazduiesc permanent.

miercuri, noiembrie 28, 2012

"Sindromul lumii rele" - Teoria cultivarii George Bergner


Desi nu am scris intregul an, privind in urma pot spune ca am trait intens, probabil ca 2012 a fost anul cel mai bun. Zilele trecute am descoperit un film, interesant pentru cei interesati de domeniul comunicarii: 
http://filmedocumentare.com/sindromul-lumii-rele-violenta-mass-media/

luni, septembrie 12, 2011

Legea rezonantei

Cu totii avem puterea de a ne transforma vietile. Acest film ofera argumente si solutii pentru schimbare.

marți, august 16, 2011

Teama de intimitate

Zilele trecute m-am "jucat" cu un text al lui Paul Ferrini, din sursa mea de inspiratie zilnica , "Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi" (Editura For You).
Rezultatul este urmatorul:

duminică, august 07, 2011

Alina Mungiu Pippidi, despre invatamintul romanesc, si nu numai...

O interventie excelenta a Alinei Mungiu Pippidi, despre invatamintul romanesc si restul "dezastrelor" care ne afecteaza, in momentul de fata, poate fi gasita aici. Sunt 14 minute de inregistrare a TVR care sintetizeza minunat controversele prezentului.

joi, august 04, 2011

Tacerea mintii

Intr-un mod paradoxal, "Tacerea mintii" scrisa de Ilie Cioara , un roman, a venit la mine din limba engleza, prin rivna extraordinara a unul (alt) roman, TheSilenceBook, de a-l traduce si a-l "arata" lumii.

Astfel, un videoclip din limba engleza si corespondenta ulterioara cu autorul acestuia m-au determinat sa incerc traducerea si adaptarea textului lui Ilie Cioara pentru o prezentare video. Produsul final este aici.

A fost o mare bucurie pentru mine sa incerc o astfel de prezentare.


vineri, iunie 17, 2011

Inainte de tacere

"Cind ma plimb prin vreo piateta privind nobletea dansatorilor, cind vad acele trasaturi inefabile care tresar in fata unui cer zbuciumat de furtuna sau cind ii vad pe cei care tremura pronuntind cuvinte sublime, ma gindesc la nefericirea oamenilor PREDESTINATI FRUMUSETII dar siliti sa supravietuiasca in banalitatea acestei culturi in care ceea ce era odata simtire a degenerat in diversiune grosolana; trist epilog al unui secol sfisiat intre delirurile ratiunii si cruzimea armelor. Fiinta umana se simte atrasa atit spre creatie cit si spre distrugere, iar acum ne aflam in unul dintre aceste momente. Traim ca si cum am fi ajuns la ultimele margini ale existentei..." Ernesto Sabato -Inainte de tacere si Patrocle 3001 , intr-o armonie magnifica:

miercuri, februarie 16, 2011

Cum a ajuns planeta in pragul epuizarii resurselor!

Un film tulburator despre ciclul infernal extractie resurse-productie-consum...Sugestiv. Cum a ajuns planeta in pragul dezastrului iar oamenii in plina depresie...Acelasi subiect, descris cu multa emotie de Michael Ende , in "Momo". Acolo, "oamenii cenusii" furau timpul oamenilor (timp care creste nicaieri in alta parte decit in inima) pentru a-si face tzigari.


Vezi mai multe din Stiri, evenimente pe 220.ro

duminică, ianuarie 02, 2011

...acum stiu

" Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el
începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar
cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se
bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu
trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul
i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul
însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în
aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul
ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul
către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea
vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ,
de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa
cu modestia şi graţia unei flori...

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.

Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile
statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în
dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare.
Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă
mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua
următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ
sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie,
de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor... Dar,
dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o
confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru
a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii,
dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea
şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele
desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă
ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde
vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o
relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu
le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna
ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere.
Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste
respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul
viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît
viciile şi incapacităţle noastre.."

"Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a
raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa,
simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei
unui menuet de mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul,
ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate,
desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie
este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu... "

Nicolae Steinhardt

2011

Viata ta este calea ta spirituala.Nu te grabi sa o abandonezi, pentru ca ti se promit experiente mai mari si mai bune. Tu ai parte exact de experientele de care ai nevoie ca sa evoluezi. Daca evolutia ta ti se pare prea inceata sau monotona, aceasta este pentru ca nu ai acceptat, in totalitate, situatiile care ti s-au oferit.
(Paul Ferrini - Cuvinte de intelepsciune pentru fiecare zi)

joi, iulie 08, 2010

Cand iubirea va face semn - Kahlil Gibran

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,

Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,

Si cand vraja ei paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,

Supuneti-va misterului ei, chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i

V-ar putea rani.



Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste

Si o simtiti profunda si divina, dati-i crezare,

Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarme visurile himerice,

Asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.



Fiindca precum iubirea va incununa, adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice,

Precum va face sa cresteti mai repede si imbatati de fericire,

Tot ea trebuie sa va reteze uscaciunile si sa va distruga cat mai repede

Rautatile si egoismul.



Precum ea va ridica, imbatati de bucurie, pana la inaltimea voastra ideala,

Alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie ramurile cele mai fragile

Care freamata in lumina soarelui infinit al iubirii,

tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa forta purificatoare

pana in adancul radacinilor voastre, zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.



Asemeni snopilor de grau,

Ea va secera, niciodata intamplator,

Va treiera pentru a va descoji,

Va vantura pentru a va curata de pleava,

Va macina pana la inalbirea fainii voastre

Va framanta pana ajungeti supusi, divini si puri

Ca apoi sa va harazeasca focului sau

si sa puteti deveni painea cea sfanta

a nemuririi la ospatul divin.



Toate acestea si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,

pentru ca astfel sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii

si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne din care izvoraste Iubirea.



Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism si meschinarie, suspiciune sau teama,

veti cauta doar tihna si placerea dragostei care permanent vi se daruie

fara ca voi sa iubiti,

Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti, goliciunea

si sa iesiti din treierisul iubirii,

Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri in lumea fara anotimpuri,

unde veti rade, dar nu cu intreaga voastra bucurie,

unde veti plange, dar nu cu toate lacrimile voastre

pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.



Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica, divina si

misterioasa decat de la sine.



Iubirea nu stapaneste si nu vrea niciodata sa fie stapanita de cel sau cea caruia i se daruie.



Fiindca iubirii adevarate ii este de ajuns iubirea infinita, sublima si transfiguratoare

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul este in inima mea",

ci mai degraba "Eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului"

Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii, fiindca iubirea,

daca o meritati cu adevarat, va va arata drumul ea insasi.



Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini prin totala iubire.

Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;

Sa cunosti adeseori durerea prea marii duiosii;

Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;

Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti plin de recunostinta multumire pentru inca o zi de iubire;

Sa te odihnesti, coplesit de beatitudine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;

Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului;

Si apoi sa adormi inaltand din inima o ruga pentru fiinta iubita, iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

duminică, mai 09, 2010

un articol interesant

Retin aici "Viata in ritm de tango", un articol scris de solarris...partea despre feminitate si masculinitate mi-a placut mult... plus citeva videoclipuri memorabile

sâmbătă, aprilie 10, 2010

New art

...in zilele noastre, cind comunicam mai usor atirnati de un ecran decit fatza in fatza, cind emoticoanele au inlocuit expresiile noastre faciale (asa de bine am invatat sa ne controlam!), cind facebook-ul ne transmite, minut cu minut, preocuparile celorlalti, atit de performant incit ne ocupa intregul spatiu personal, iata ca aceleasi minuni tehnice permit aflarea noilor forme de arta, asa cum se nasc ele, la mii de km distanta. E-mail-ul mi-a dat voie sa vad arta uimitoarei Xenia Simonova, de 24 de ani, din Ucraina, care a "desenat" felul in care cel de-al doilea razboi mondial a afectat lumea ei. 11 milioane de victime au fost in Ucraina, dintr-un total de 24 de milioane de locuitori.


miercuri, martie 10, 2010

Cumparati de la Brindusa!


Prietena mea, sa-i spunem Brindusa, tocmai si-a deschis un magazin. Virtual, desigur. Vinde dragalase gigele facute cu minutzele ei, iar cerceii si colierele sunt oferite cu tot cu amprenta de Brindusa. Intrucit am convingerea ca accesoriile cu pricina poarta noroc, fac o calduroasa recomandare:
Hai la brindusheeeeeeeeeeeee!


marți, februarie 23, 2010

Puiul nascut viu de gaina Evenimentului Zilei a crescut

Cea mai amuzanta informatie citita astazi este cea legata de "scandalul" iscat de niste bloggeri care au lansat o falsa stire legata de o presupusa gafa a ministrului apararii. Spuneau ei ca un batalion plecat cu ajutoare în Haiti ar fi ajuns in Tahiti iar ministrul ar fi avut o replica oarecum timpa.Stirea a fost preluata cu mult entuziasm de citiva jurnalisti, facind dinconjurul lumii, semn ca lipsa de profesionism exista pretutindeni Se paote admite si varianta doi, ca ziaristii sunt atit de prinsi in acceleratul lor timp incit nu mai au nici disponibilitatea sa mai verifice vreo informatie.
Risu' -plinsu'.
Nu ramine decit sa ne intrebam: jurnalismul, incotro? Sau: cum vom mai reusi sa distingem adevaratele stiri de cele confectionate?

Aici este intreaga poveste:
...si comentariile cititorilor de ocazie merita toti banii... In ceea ce priveste inregistrarea reactiilor de la canal+ este memorabila ...se gaseste in pagina linkuita.


P.S. Iar, pentru cei care nu au inteles titlul, ar trebui sa explic ca, prin anii '90, cind noi toti, romanii, descoperisem presa libera, iar jurnalistii "mirosisera" ce sursa formidabila de venituri reprezinta aceasta, pe prima pagina a "Evenimentului Zilei" a tronat informatia ca o gaina "nascuse" pui vii. A fost un ris national si acest ecou l-a insotit multa vreme pe directorul EZ de-atunci, Ion Cristoiu.

marți, februarie 09, 2010

Goodbye cireasa, welcome sanuca!

Exista o cireasa, pe net, care scrie ca nimeni alta ... Cum ma intrebam eu ce-o fi patit, de doua saptamini, de a tacut -lucru nemaivazut pentru o guresa ca ea - iata ca am aflat ca si-a facut un site de site. Este in lista mea si, daca vreodata va plictisiti, frunzariti-o pe cireasa. E dulce!