marți, noiembrie 07, 2006

Neintelesul Goma

Cred ca acest topic este cea mai mare nedreptate care i se poate face lui Paul Goma. Sa judeci un om dupa spusele unora si altora – fie acestea chiar VIP-uri culturale- fara a-i citi marturia este mai dureros inca decit torturile la care a fost supus pe vremea comunistilor, pe care le-a si i-a “spus” in cartile sale. O biografie exhaustive poate fi gasita aici (se afla chiar pe prima pagina din cele 10 pe care le ofera google la subiectul Paul Goma)

In ceea ce ma priveste, am facut “cunostinta” cu Paul Goma imediat dupa 1989,cind au fost publicate cartile lui si cind lumea era avida sa citeasca toate cartile la care nu avusese acces inainte de revolutie. Era un fel de a ne recupera istoria. Stiu ca am citit pe nerasuflate Arta refugii, Soldatul ciinelui, Ostinato, Usa noastra (…) si Din Calidor. O scriitura alerta, proaspata, interesanta. Prin Goma am putut sa-mi fac o idee cit rau poate face “sistemul” unui individ de care se impiedica. Tot acolo am aflat despre puterea cuvintului. Era unui dintre lucrurile de care se temeau securistii, lucru intuit de Goma si amenintarea lui suprema: “ii voi spune”! Ceea ce a si facut.
Recunosc ca am citit pe sarite si un nod in git Gherla si Patimile dupa Pitesti. Sunt descries atrocitati acolo greu de suportat...

Desigur ca, dupa ce treci (victorios, in cazul lui Goma) de astfel de incercari nu prea mai esti interesat de political correctness si nici de sensibilitatile intelectualilor de peste granita (importanti si ei, desigur, ca voci ale Europei libere, insa sub aceasta protectie) sau al celor ramasi in tara (blinde si prolifice oi, sub aspect literar, ale comunistilor) …
De-aici “fractura” lui Goma de toti intelectualii momentului, idolii nostri trecatori…

L-am vazut pe Goma (si m-am bucurat sa-l vad) zilele trecute pe TVR1. I-a acuzat copios pe Liiceanu (care, spunea Goma, i-a “ars” cartile – o fi facut-o din motive economice, presupun, la editura care nu mai reusea “sa-l vinda” ca inainte…:-) , pe Dinescu (spunea el, ca-i un “mascarici- asta a fost si asta a ramas”) , pe Tismaneanu (se poate ca aici memoria sa ma insele) – a spus lucruri grele si greu de digerat de stomacuri fine. Insa, ca o persoana care i-a citit cartile, il inteleg pe Goma…De aceea spun, rasfoiti o carte de-a lui, din cele soft, cum ar fi “Usa noastra cea de toate zilele” sau din cele dure, cum ar fi “Gherla” si-apoi sa discutam “cazul Goma”. Aceasta daca este un caz (securistii asa credeau si l-au tratat ca atare) si-apoi putem vorbi ce-am fi facut noi daca am fi fost, in acea perioada, tineri scriitori, in locul lui...