marți, octombrie 30, 2007

army dreamers

Pe Kate Bush am descoperit-o, in muzica, cu ani in urma insa abia zilele trecute am avut curiozitatea sa caut pe net textul acestui cintec si "Army dreamers" m-a incintat o data in plus. Iar, in tristetea de a fi trebuit sa fac o serie de compromisuri la serviciu, doar acest refren mi-a oferit putina consolare...de aceea:

Kate Bush - Army Dreamers
http://www.youtube.com/watch?v=tWdHOm256N4

"b.f.p.o.*"
Army dreamers.
"mammy's hero."
"b.f.p.o."
"mammy's hero."
Our little army boy
Is coming home
from b.f.p.o.
I've a bunch of purple flowers
To decorate a mammy's hero.
Morning in the aerodrome,
The weather warmer, he is colder.
Four men in uniform
To carry home my little soldier.

"what could he do? Should have been a rock star."
But he didn't have the money for a guitar.
"what could he do? Should have been a politician."
But he never had a proper education.
"what could he do? Should have been a father."
But he never even made it to his twenties.
What a waste --
Army dreamers.
Ooh, what a waste of
Army dreamers.

Tears o'er a tin box.
Oh, jesus christ,
he wasn't to know,
Like a chicken with a fox,
He couldn't win the war with ego.
Give the kid the pick of pips,
And give him all your stripes and ribbons.
Now he's sitting in his hole,
He might as well have buttons and bows.

"what could he do? Should have been a rock star."
But he didn't have the money for a guitar."
what could he do? Should have been a politician."
But he never had a proper education.
"what could he do? Should have been a father."
But he never even made it to his twenties.
What a waste --Army dreamers.
Ooh, what a waste ofArmy dreamers.
Ooh, what a waste of all thatArmy dreamers,
Army dreamers,
Army dreamers, oh...

("b.f.p.o.")
Did-n-did-n-did-n-dum...
Army dreamers.
Did-n-did-n-did-n-dum...
("mammy's hero.")
("b.f.p.o.")
Army dreamers.
("mammy's hero.")
("b.f.p.o.")
No harm heroes.
("mammy's hero.")
("b.f.p.o.")
Army dreamers.
("mammy's hero.")
("b.f.p.o.")
No harm heroes.

miercuri, octombrie 24, 2007

Tulcea de alta data...








Intrucit astazi am descoperit citeva fotografii inedite cu Tulcea din perioada interbelica ; le public aici, in speranta ca vor fi cuiva de folos.

As vrea sa le multumesc Mihaelei G. - care le-a descoperit- si lui Sorin B., care mi le-a pus la dispozitie.

luni, octombrie 22, 2007

Copiii...blocurilor!

Am primit si eu “leapsa” sa vorbesc despre copilaria mea desi, la noi, in Dobrogea, jocul asta se numea , prin cine stie ce «alunecare » fonetica, lena.
Asadar, fara a avea poduri magice, ori paduri in care sa te pierzi, copilaria in orasul meu, Tulcea, in plina constructie a socialismului se desfasura…in fata blocului. In cartierul ridicat dupa anii ’60 locuiau tinerii profesori ori invatatori, tinerii militieni, tinerii activisti de partid si, desigur, noi, copiii. Am ales, de vreo doi ani, sa ma intorc aici, asa ca am privilegiul sa fac diferenta intre cum era si ce a ramas din curatzelul(pe-atunci) cartier "23 August"... Uneori, in dimineti magice, am norocul sa-mi intre pe fereastra aceleasi sunete. Ieri, de exemplu, am auzit tiuitul lung, subtire, care anunta trecerea unui vapor pe Dunare. Alta data am simtit acelasi aer cald al toameni, cu miros de frunze arse si de iarba uscata.
Astazi sunt mai multe garduri in cartier. De fapt, numai garduri. Gradinitele din vale si-au imprejmuit « proprietatea » cu urite plase verzi iar scoala cartierului a devenit o cetate inexpugnabila in care, pentru a accede, trebuie sa ocolesti mult. Derdelusurile noastre au disparut inghitite de noile proprietati iar prietenoasa curte a scolii nu mai adaposteste jocurile de baschet, fotbal ori…lena. Insa, am speranta ca, in fiecare gradina, se mai gasesc inca, in adinc, «comorile » noastre.

«Comorile » era jocul preferat de fete. Adunam petale, crengute, pietre cu forme ciudate, cioburi multicolore, bucatele de oglinda si, neaparat, un geam de marimea unei palme. Desi cele fumurii ori verzi se gaseau din belsug, noua ne placeau cele simple, albe si curate. Sapam o groapa mica, aranjam "trofeele" cit puteam de frumos, le acopeream cu sticla de protectie si-apoi ingropam totul. Era un gest de mare prietenie sa arati cuiva « comorile » tale. Totul se facea cu un ritual anume, amicul era obligat sa jure solemn ca nu va dezvalui secretul , era dus cu ochii inchisi pina la « comoara », apoi, cu degete subtiri, se dezvelea « ochiul » stradaniei noastre. Aceasta activitate ne ocupa dupa-amieze intregi.

Alta data jucam « «9 pietre », «mijita » ,”ratele si vinatorii”, “tara, tara, vrem ostasi” si, mai maricei, “razboiul”, o nebunie de confruntare cu copiii blocurilor (sic!) din vale. Atunci s-a intimplat si accidentul care ne-a oprit pornirile belicoase, cind un arcas a fost la un pas de a lua foc, de la o sageata cu virful in flacari care s-a oprit chiar in propriile haine.

Nu trebuie trecute cu vederea nici tigancile care, in fiecare duminica dimineata, ne trezeau cu strigatul « covoare, covoaaaaaare » , un sunet ragusit si sonor, inconfundabil… Erau acele tiganci cu salvari aurii ori stralucitor inflorati care numarau, in micul lor negot si « stiiiicleeeeesiborcaaaaaane » . Eu ma imprietenisem cu doua dintre ele, putin mai mari decit mine ; pe una o chema « Gorila » iar pe cealalta «Ciocolata ». Imi amintesc privirile « Gorilei » (era desigur oachesa dar nu insuportabil de murdara), de neputinta lor de a comunica si de uimirea si incintarea cu care ne priveau hainele. Am avut senzatia, anul acesta, ca o zaresc pe « Gorila » pe strada . Aceeasi cautatura, aceiasi ochi negri, insa parea de 60 de ani. N-am avut curaj sa o intreb : tu esti Gorila ?

Ei, si printre amintirele mele, la loc de frunte, se afla si vinzatorul de cocosei din zahar ars care, atunci cind oprea pe aleea dintre blocuri, crea mare agitatie. Noi toti plecam sa cerem cei 10 lei cuveniti pentru forma translucida care ne inrosea toata gura, ori pentru merele glazurate infipte intr-un bat care, totusi, nu aveau acelasi succes. Cocoseii erau preferati, intotdeauna, pentru strimbaturile cu limba rosie in care baietii devenisera maestri cit si pentru rujul « natural » cu care se puteau lauda fetele.

Tot la capitolul « sunetele cartierului » erau si geamgiii cu « geaaaaaaaamuri, oglindeeeeee…» si tocilarii cu «cutiteeeeee, cutiteeeee… » pe care-i urmaream fascinati pina ieseau din raza de securitate a parintilor care ne vegheau din balcoane, iar asta pentru a vedea scinteile scoase de sub piatra care avea un foarte palpitant mecanism de rotire, actionat de picior.

Acum, cind nu mai sunt derdelusuri, nici tigani, nici vinzatori ambulanti, avem copaci. Castanii, teii si nucii plantati la vremea copilariei mele au inghitit, parca, blocurile cu 4 etaje. Coroanele lor se profileaza pe cerul atit de familiar iar pasarile, multe, multe, ma trezesc dimineata. Am identificat pitigoi, vrabii, ciocanitori si turturele iar, in citeva seri,m-a trezit cintecul dulce, lung si tinguitor al unei pasari misterioase. Iar, daca privighetoare nu a fost, ce ar fi putut insufleti noaptea luminoasa de vara al unui cartier adormit intre tei ?

luni, octombrie 15, 2007

Profesionistii

Putine emisiuni tv reusesc sa ma impresioneze insa, de fiecare data, ramin placut surprinsa si entuziasmata de emisiunea Eugeniei Voda- Profesionistii. Din nefericire pentru mine, mereu prind sfirsituri si ramin mereu cu un gust amar cum sunt "aruncate" la ore tirzii astfel de emisiuni, atit de bine facute. Simbata a fost un interviu oferit de procurorul Voinea, cel care a instrumentat procesul lui Ceausescu. Remarcabila Eugenia Voda si uimitor procurorul... iar interviul, extrem de onest. Sper sa apara inregistrarea aici http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=644&ed=16372 , unde deocamdata se afla numai inregistrarile interviurilor Ambasadorului Spaniei in Romaniei si dr. farmacistului Lucian Bojor (pe care nu le-am vazut, avcourse :-)

Dupa nitica gugaleala astazi , am gasit si un interviu oferit, de data asta, de Eugenia Voda http://www.cariereonline.ro/index.php/articles/Eugenia_Voda:__Nu_îmi_plac_salturile_cu_parasuta_închisa

P.S. Pina la urma am aflat orele de difuzare ale emisiunilor Eugeniei Voda: marti la 17 pe TVR Cultural si miercuri la 02,30 (in reluare) ; tot in reluare, la 01,35 simbata noapte, pe Romania International...

vineri, octombrie 12, 2007

Evrrrru!

O stire aparuta astazi pe Hotnews http://www.revistapresei.ro/articol_86650-Bulgaria-cere-ca-euro-sa-se-numeasca-evro.htm ("Bulgaria cere ca euro sa se numeasca evro") mi-a amintit un incident petrecut asta vara, la Balcic.

Indragostiti cum eram noi de Castelul Reginei Maria, il vizitam cu nesat si, intr-una din seri, ne-am oprit mai mult linga bazinul cu nuferi.Nu stiu eu ce faceam (poze, desigur!), prietena mea vorbea la telefon, insa atmosfera relaxata a disparut intr-o clipa, odata cu aparitia unui grup de copii surescitati care m-au anuntat ca "fata ta a fost arestata!"

In primul rind ca nu intelegeam cuvintul "arestata", nici de ce erau asa de agitati, asa ca m-au luat pe sus, pina la "locul faptei", unde un politist bulgar, rosu si transpirat, se rastea la fiica-mea, care parea pierduta in spatiu. Din multele lui vorbe, una se repeta obsesiv, o miriitura: EVRRRRU! O dau eu pe engleza, el, nimic. Mai urlator: EVRRRRU! Fiica-mea, cu corpul delict -o frunza de lotus - in mina, m-a facut sa inteleg problema. Politistul, la sclipirea mea de intelegere, a inceput sa-mi fluture cinci degete in fata ochilor: ZVAI EVRRRRU! - si-a dat sa puna mina pe copil... In panica, ridic tonul, explic in engleza ca nu era vreo pancarta de avertizare (cum era sa-mi apar puiul?!) ... se aduna oameni, ce mai, ca la circ. Intre timp imi amintesc eu refrenul cu "ein, zwei, polizai" insa ma fac ca nu pricep. Pina la urma, vede el ca nu o scoate la capat cu cu noi asa ca ne arata iesirea.

Fiica-mea, spasita, a pus frunza rupta la loc in bazin , rusinata la culme, eu am certat-o ca "mama, vezi ce se intimpla daca nu ma asculti" si, cu politistul pe urmele noastre, am iesit din parc, cu coada intre picioare. Ma uitam cu coada ochiului la el si ma gindeam ca mare lucru a fost ca nu ne-a tras si un toc de bataie.
Citeva zile mai tirziu am aflat ca strigatul de lupta "EVRRRU!" inseamna, de fapt, euro, si ca ar fi rezolvat rapid problema.

Asadar, daca Bulgaria cere Uniunii Europene ca moneda unica sa fie, de-acum, "evro" si chiar ameninta cu blocarea negocierilor de aderare dintre Muntenegru si U.E., intru reconciliere vin cu o noua propunere: moneda sa fie "ZWEI EVRU!", ca este mai acoperitoare... :-)

miercuri, octombrie 10, 2007

Fragmente

Chat,chat, chat...insa in avalansa de vorbe cu care ne inconjuram zilnic, astazi am primit o foarte amuzanta descriere a bloggerilor...zice-asa amicul meu care, apropo, uraste yms-ul:

El: daca ar fi sa impart azi blogosfera in categorii, asa avea asa:
El (10/10/2007 11:33:59 AM): - attention whores. pesoane care "au penel" (cum am vazut ca se spune, evident gresit semantic) si care aspira sa devina jurnalisti, sau chiar sunt. exemplul perfect: bucurenci
El (10/10/2007 11:35:45 AM): defecte: incredere prea mare in propriile pareri, nedeschidere spre dialog. ei polemizeaza cu bata. maximul de argument e argumentul autoritatii: "pai, daca-ti spun EU?"
El (10/10/2007 11:35:46 AM): categoria 2:
El (10/10/2007 11:35:46 AM): - pustanii. aia de au vrut sa *** cu ajutorul forumului vor acum sa *** cu blogul. (pardon)
El (10/10/2007 11:35:48 AM): - gagicile despletite. "doar eu sufar, nimeni n-a mai suferit pana acum. sun ofelia, penelopa si julieta la un loc. omoara-ma, dar iubeste-ma."
El (10/10/2007 11:36:25 AM): - religiosii. foarte multi preoti in blogosfera! eu pana acum n-am intalnit unul care sa nu fie imbecil, dar na, dat fiind ca e un subiect sensibil, sa spunem ca n-or fi toti asa.
El (10/10/2007 11:37:01 AM): - oamenii normali. pe astia nu-i viziteaza aproape nimeni si scriu rar. cu mici exceptii...

Intrebare: cine si cum se recunoaste in aceste categorii? :-) funny

*****

Si tot astazi am rasfoit alte bloguri (nebunie mare, frate, cu acesta noua distractie) asa ca l-am descoperit pe acesta http://doareu.blogspot.com/ unde > are o pisica fix ca a mea :-) Una dintre scrierile lui mi-a atras atentia...e din nov. 2006:

Zice: <<"Bai, dar de ce [...] masii, nu ma simt mai sigur pe mine, mai intarit si mai cinic?.." Lol, ca sa zic asa... "Pai, ca n-ai de unde, asa esti tu croit..." sau ce naiba sa-i mai spun sa faca?..Ah, simt ca incep sa dau sfaturi, o trasatura masculina, si nu stiu sa-i dau..Adica stiu, dar parca sunt din carti, din filme.."Nu, ma," zice.. "pai, tu cum reusesti?" Tare, ma gandesc.. "ce sa reusesc?", intreb.. "Pai, sa te doara-n stii tu ce daca iti zice vreuna la care tu tii ca un imbecil ca sa gandiiit eaaa...[ ;)) ]...ca n-ar merge sa continue..." Phaaa... "pai...man...nu reusesc nici eu." Confuzie totala..hai la o bere..

Da, suntem un grup destul de larg de astfel de dinozauri, care fugim destul de haotic de glaciatiunea produsa de un numar tot mai mare de femei, care se misca foarte repede pe campul de lupta. Folosesc niste arme neconventionale, lupta urat, lovesc sub centura si sunt atat de rapide incat din doua miscari te-au facut, boule.

Nu urasc femeile, acesta nu este un post despre asta... Ba chiar le iubesc, e ca in bancul ala: sunt un lesbian, iubesc femeile... Si mare dreptate avea Cartarescu in a lui "De ce iubim femeile". De fapt, asa am vrut sa numesc postul asta, dar nu vreau sa afirm o opinie...vreau doar sa zic, uite ce dracu mi se intampla si ca de asta ajungi sa spui "DOAR EU". DOAR fuckin' EU. Da, sunt putin furios, scuze. Nici nu am cum sa fiu altfel... Doar maine o iau de la capat, nu?...>>

Teribil. Onoratele matres s-au nascut, deja! :-)

luni, octombrie 08, 2007

Comunicam sau nu comunicam?

De cind tot astept un rezultat de la SNSPA, in ideea inceperii masteratului meu in domeniul comunicarii, mi-a crescut barba...albastra. Totusi, astazi am descoperit un blog interesant, al lectorului Dan Petre, asa ca-l voi adauga in blogroll. Conex, a rasarit si Ramona Patrascanu din blogosfera, asa ca -hop!- mi-am gasit de studiu zilele viitoare. Macar de amuzament.

Curios este altceva. In cautarile mele frenetice de a descoperi care anume masterat mi s-ar potrivi mai bine (in coafura, desigur :-), la Facultatea de drept si administratie a aceleiasi SNSPA am penetrat cu mare aplomb pina in strafundurile grupului de discutii respectiv pina la obtinerea suporturilor de curs. Uite-asa! Numai la Facultatea de comunicare nu si nu. Inca astept o parola, semn ca misterele comunicarii :p nu se obtin cu una cu doua.

In orice caz, pina cind se vor deschide larg portile cunoasterii, trebuie sa colorez acest spatiu si parca, parca m-ar tenta wordpress-ul.
Liviuuuuuuu, I need u so much :-)

sâmbătă, octombrie 06, 2007

Bulgaroi cu ceafa groasa

Reiau aici povestea cu "Umul alb lung", pentru ca mi s-a parut partea cea mai haioasa a brosurii lui Alexandar Lambov, dedicata "matusei sale - pictoarea din Balcic, Maria Lambova- cu plecaciune! " :-p


Intrucit mi-e foarte lene s-o iau de la capat cu scanarile (altele, decit cele 6 pe care le avem aici), iata cum isi incepe povestirea maestrul:
"Scopul prezentei inscris (nota- voi pastra aici redactarea originala, cu tot cu dezacorduri :-) este a lumina istoria adevarata a Castelului "Tenha yuva" (Cuibul linistit) linga Balcic, utilizind fapte adevarate si amintirele contemporanilor. A curata de greselele ingramadite pe anurile trecute, naive si pina la prostute, prezentari nihiliste, care citeodata cu usurinta si fara simt de raspundere se servesc publicului turist curios, care viziteaza acest colt adorabil al pamintului bulgaresc. Cred ca examinind, desi superficial , resedinta reginei romana Maria la Balcic, va aduce un aport sensibil la istoriografia Orasuluiu alb din timpul ocupatiei romana.
Sunt mindru a stabili ca locuitorii orasului Balcic pe vremurile acele, desi a uimi admirabilitatea hailaifului ( :-p) raman, niciodata nu s-au oprit de a se numi bulgari.




















Asadar, dupa ce au adus filoxera la "Cuibul linistit" , cumparind paminturile din zona, au "violat" oraselul prin construirea rezidentei regale, au speriat locuitorii cu "umul lung alb"si au facut alte si alte istorii neplacute si homosexualiste :p , romanii -dupa cum imi dau eu seama - au fost o prezenta impresionanta si de neinteles pentru locuitorii din Balcic.

Din nefericire, singura carticica de vinzare la Balcic este aceasta brosura. Miile de vizitatori ai Castelului isi fac aceasta idee despre romani si Romania iar lamb-ov nu pare miel ...chiar dimpotriva :-)






5 octombrie

Orânduire

Dac-am trăi-n aceeaşi casă, în chilii vecine,
şi n-ai mai trece pe la mine,
nu aş putea să fac vreodată saltul
în consolare.
Şi aş crede că trăim
departe, foarte departe unul de altul.

Dac-am trăi-n aceeaşi urbe, despărţiţi
prin câteva grădini şi printr-un murmur
De vale,
şi n-ai mai trece pe la mine
cu râsul tău şi cu luminile tale,
aş fi încredinţat că depărtare
nu-i alta mai cumplită şi mai mare.

Astăzi văd că de pe fluturi a căzut tot smalţul
de când tu pe la mine-anume
n-ai mai trecut. O, ce orând!
Mă mângâie un singur gând:
trăim în una şi aceeaşi lume.

Trăim în una şi aceeaşi lume. Prin urmare
nu suntem chiar aşa departe
unul de altul!
Ce gând cu adieri amare
când anul şi-a pierdut tot smalţul.

Lucian Blaga