miercuri, ianuarie 03, 2007

Final de poveste cu Paul Goma

Intrucit am tot incercat, la finele anului trecut, sa adaug noi povesti si neputind am cazut aproape in paranoia de a fi fost exclusa (din lipsa de trafic) in acest club :-) sa vin in aceeasi zi cu doua interventii este un record, pina acum .
Asadar, trebuie sa adaug sfirsitul "topicului Goma", respectiv scrisoarea adresata autorului de catre un user de pe ag, care scrisoare suna cam asa:

Domnule Paul Goma,

Sint un roman, ca multi altii, care considera ca statul roman va face o imensa nedreptate. Desi nu pot sa spun ca inteleg pe deplin privatiunile si teroarea pe care le-ati trait in temnitele comuniste sau anii de pribegie, frustrare, umilinta si suferinta pe care i-ati petrecut departe de tara, pot insa afirma ca ma inspaiminta modul in care statul roman isi trateaza valorile care ar putea face, pur si simplu, diferenta. Lacheii sistemului ticalosit sint inca la putere, e de netagaduit asta. Voluntar, am ales o cale, indraznesc sa spun, putin asemanatoare cu cea impusa dumneavoastra: din 1997 am ales sa lucrez printre straini, satul de intrigile, nepotismele, cultul non-valorii si al minciunii adusa la rang de lege. Am colindat, lucrind pentru diverse firme, mare parte din bazinul mediteraneean si Orientul Mijlociu, din Egipt pina in Qatar, din Franta pina in Turcia, facindu-mi multi prieteni si atintind in permanenta un ochi critic catre ceea ce se intimpla in tara. Indraznesc sa formulez o rugaminte: poate ati auzit de forumul Andrei Gheorghe (http://www.andreigheorghe.ro/forum/viewtopic.php?t=675); v-as ramine indatorat daca ati avea bunavointa sa aruncati o privire acolo si as fi de-a dreptul coplesit sa ne onorati cu prezenta dumneavoastra la discutii. Sint acolo multi participanti cu pregatire temeinica in legislativ, ziaristica, etc. Sint sigur ca am avea multe de aflat de la dumneavostra.
Cu deosebita stima,
etc.

Respectivul user ma ruga sa nu fac public acest mesaj adresat lui Goma, tocmai pentru a nu deveni tinta "tavalelii de forum"... O fac aici tocmai pentru ca am convingerea ca aceste bloguri - care au explodat, practic, pe net- nu au o asa mare rasfoire. In plus, eu as vrea sa nu pierd schimbul de mesaje, pentru ca Paul Goma a raspuns, in felul urmator:

STIMATE DOMNULE “XXXX",

Regret, nu auzisem de forumul “andreigheorghe”, acum însà am aflat, si nu m-am bucurat: cu exceptia unei singure persoane (trebuia sà spun: cu exceptia unui pseudonim, ceea, dupà o viatà întreagà hàituit de securistii cu nume conspirativ, înconjurat de “prieteni”, turnàtori cu nume de cod) - aflatà în cunostintà de cauzà - îmi cunoaste faptele=càrtile. Ceilalti “vorbesc” ca la crâsmà, toti de-odatà (este posibilà simultaneizarea… însiruirii, m-am ocupat de ea încà în “Ostinato”) si dau drept informatii sigure ceea ce li se pare lor cà ar fi auzit de la altii. Folclorul este o disciplinà, un tezaur al fiecàrei comunitàti, însà creatorii lui au ràmas anonimi, fiindcà nu stiau carte, or inginerimea de fatzà se dà în vânt dupà pseudonume din fricà-de-avioane intratà în màduva oaselor precum si din sigura descendentzà din Farfuridi, una din emblemele natziei noastre (“Aibi curaj ca mine: dà-o anonimà!”); celalatà fiind “Mioritza”, care îmbinà cele douà mituri criminale: Iuda si Cain. Re-regret, nu particip la astfel de discutii. Sunt prea bàtrân si prea obosit de analfabetismul iubitilor mei simpatrioti. Celor sincer interesati de scrisul meu, le recomand sà facà efortul de a càuta pe site-ul: paulgoma.free.fr - fiindcà, dacà între 1970 si 1990, douà decenii, am fost un scriitor samizdatizat, dupà 1992 (trimiterea la topit a càrtii de màrturii despre anul 1977 “Culoarea curcubeului” de càtre editorul si prietenul meu Liiceanu, sprijinit în aceastà operà culturalà de prietena mea culturalà Monica Lovinescu si de prietena mea purà si simplà Gabriela Adamesteanu) am devenit, în tzara mea, un scriitor… internetizat. Or compatriotii mei care tràiesc tot timpul cu pizda-n gurà, se simt shocatzi, mà rog frumos, pe la bunacrestere care le lipseste, când aud cà… “Goma iar i-a înjurat pe cei buni…”, dar nu facnici un efort de a se informa, deci de a afla cà eu nu-i înjurasem (sà-mi arate cineva, în textele mele, unde am scris, adresîndu-mà unui porc-culturalnic precum Liiceanu, unei intrigante amnezice ca Monica Lovinescu, unei tzatze ca Vica Adamesteanu: «Te bag în pizda mà-ti, futu-tzi…» Fiindcà nu existà “injuràturi”, ci critice; acuzatii argumentate - de aceste se tem directorii-de-opinie ai neamului nostru cel fàrà de… directie - dar obisnuiti cu minciunile acelora si cu credulitatea citirorilor-care-nu-citesc-cu-ochii-lor, ci cu… ochii-gura celor care-i mânà, în turmà - îsi dau cu presupusul, în cel mai pur stil dâmbovitzelin.

Và salutà Paul Goma

Ei, si cu acest mesaj s-a incheiat "dezbaterea" pe subiectul Goma pe site-ul cu pricina, s-au separat apele celor care-l iubeau de a celor care nu-l agreau si, desigur, nimeni nu a reusit sa convinga pe nimeni.

De unde si ideea ca o comunicare reala nu exista, asa cum frumos a explicat Pirandello ca, de fapt, noi exprimam ideile , care sunt receptionate dupa puterea de intelegere a interlocutorului, care raspunde, fiind receptionat dupa puterea de intelegere a emitatorului care forumuleaza un raspuns, gresit interpretat ... si tot asa, comunicarile noastre fiind drepte imposibil de intersectat in spatiu... Noroc cu mesajele non-verbale in viata reala si cu emoticoanele din virtual, caci altfel cine stie ce s-ar fi ales de bloggurile noastre.
(si aici scot frumos limba, ca sa inteleaga toate lumea ce si cum :-)

Niciun comentariu: