marți, noiembrie 27, 2007

Homo videns c'est moi...e!

Am primit ieri, prin posta, carticica lui Giovanni Sartori “Homo videns – Imbecilizarea prin televiziune si post-gindirea” si nu m-am putut abtine sa nu citesc macar introducerea. Iata ce scrie autorul : “ Ne aflam in plina si extreme de rapida revolutie multimedia.Un proces cu multe tentacule (Internet, calculatoare personale, ciberspatiu) care se caracterizeaza insa printr-un numitor comun: tele-vederea, si prin aceasta o tele-traire a noastra.Asadar, in aceasta carte focul se concentreaza asupra televiziunii iar teza de baza este ca fenomenul video il tranforma pe homo sapiens produs de cultura scrisa intr-un homo videns, in care cuvintul e detronat de imagine. Totul devine vizualizat.Dar in cazul acesta ce se intimpla cu non-vizuabilul (care e mai raspindit)? Astfel, in timp ce ne preocupa cine controleaza media, nu ne dam seama ca de fapt instrumentul in sine si pentru sine este cel care ne scapa de sub control.”

Asa mi-am dat seama ce voiam sa spun, de fapt, in urmatoarele rinduri, publicate aici acum vreo luna si sterse, tot de mine, pentru ca pareau a nu avea substanta :

Sunt prinsa intre oglinzi.
Eu, ca parte a lumii, ma vad uneori in ecranul televizorului si tot despre mine vorbesc persoane "autorizate".
Din ecranul calculatorului luminile mele se rasfring in mii de pareri despre lumea din ecranul televizorului.
Acolo sunt eu.
Iar luminile stralucesc si se rotesc in jurul meu asa de repede incit eu nu ma mai regasesc.
Unde sunt?
Si-atunci, ma agat de conversatii fugare si incerc sa opresc clipa...

Urma un interviu experiment (despre limba romana folosita de informaticieni) la care am renuntat si-acum, desigur, imi pare rau.

Oricum, imi propun sa nu incep sa citesc si “Homo videns...” chiar acum pentru ca am inceput , deja, “O biografie“ a lui Andrei Serban (la care gifii de vreo luna, neinteresata fiind prea tare de fenomenul teatral ori de experimentele lui din perioada americana), “Viata mea cu Beatles” a lui Tony Bramwell (care este incredibil de prost scrisa insa care reflecta, totusi, nebunia anilor ’60 si conservatorismul societatii engleze rascolit de “nebunia Beatles” ; am ajuns la momentul Yoko Ono si la ura neimpacata pe care i-au purtat-o restul beatlesilor, pe nedrept, as zice) si “Invitatie la esafod” a lui Nabokov pe care vreau sa o savurez, si tot n-am vreme...:-)

Am fost la ultimele cursuri recapitulative sustinute de profesorii de la Comunicare, am participat la organizarea alegerilor europarlamentare asa ca am ce povesti , nu gluma. Timp sa fie si lecitinaaaa, multa lecitinaaaaa...:-)

Am primit astazi si rezultatul testelor psihologice (au fost trei la numar) care au sustinut (prin participare, nu altfel :-) o interesanta lucrare –profilul psihologic al bloggerului , care poate fi vazut aici
si aici, pe larg.
In ceea ce ma priveste, ma incadrez :p

2 comentarii:

Cropcircles spunea...

Da, am vazut si eu cartea si mi-a facut cu ochiul. Ca doar suntem toti niste homo videns prin excelenta. Doar ca de multe ori avem ochii inchisi.

Luciana spunea...

...pai, nu-i rau ca-i avem, din cind in cind, inchisi...iata ca si Francois Brune vine cu o idee in "Fericirea ca obligatie" (lectura care asteapta si ea, intr-o lista lunga, lunga :-) Zice asa: " Ce ne ofera deci publicitatea prin televizoare? Informatie? Contact direct cu realitatea sociala? Perspectiva lucida asupra evenimentelor? Cultura, constiinta acestei lumi? Deloc; spectacole, spectacole ale naturii, spectacole de varietati, nimic altceva decit evaziune.Simptomatic pentru refuzul de a-i face pe oameni sa gindeasca, flatindu-i ca stapinesc realul (...) Astfel, spectatorul caruia i se ofera posesiunea lumii, vis copilaresc de a fi, uita in ce masura ii este prizonier acesteia. Prizonier al imaginilor, prizonier al programelor , al producatorilor si, in fine, al diversilor responsabili numiti de putere care conduc televiziunea. Prizonier al televiziunii insesi, al conditiilor de receptare a mesajului televizat(...) In fapt, singura putere a acestui rege figurant care devine publicul consumator este aceea de a se face cit mai performant posibil fata de sine, impotriva sa, prin identificare cu modelul de om functional de care tehnocratia economica are nevoie ca sa invirta rotitele masinariei ei"...