miercuri, octombrie 22, 2008

Experienta Dan Puric

O singura data l-am vazut pe Dan Puric, intr-o emisiune tv ce prelua un fragment dintr-un spectacol. Imi amintesc ca am ramas profund impresionata de prestatia lui actoriceasca, alaturi de Carmen Ungureanu, si mi-am propus sa-l vad, cindva, pe o scena. Ce bucurie, sa particip, zilele acestea, atit la lansarea cartii lui "Cine suntem" cit si la "VIS"-ul lui...

Lansarea cartii a fost un prilej de a-l cunoaste. Cu un discurs ce a sustinut valorile crestin-ortodoxe si nationale, Dan Puric ne-a amintit de mindria de a fi roman si de bucuria de a fi crestin.
Nimic fortat, totul intr-o placere a comunicarii, a amintirii si impartasirii experientelor dulci sau amare, Dan Puric a tinut o sala intraga cu atentia treaza, glumind si/sau vorbind cu cea mai mare seriozitate despre sfinti parinti, despre exemplul lor, ori despre noi, romani traind intr-o tara care parca nu ne mai apartine.
Fireste ca nu s-a putut abtine sa nu-i "injure" (prea delicat si cu decenta) pe securistii care au confiscat economia si politica momentului, cu frazele si energia care m-au purtat direct la dezinhibitia anilor '90, ori la cartile lui Goma.
Iar, revenind mereu si mereu, mesajul lui a fost acelasi: Romania si romanii isi vor reveni. Sunt in suferinta insa se vor ridica. Romania profunda nu a pierit.

De altfel, din "cercetarile" mele pe net, dupa eveniment, constat ca pe youtube discursurile lui sunt prezente. Nu presupun acelasi lucru cu prezenta lui intr-o sala de spectacol, insa ofera o dimensiune a celor spuse.
Este suficient sa dai o cautare cu numele Dan Puric.

Bucuria cea mare a oferit-o insa "VISUL"... Am ris si am plins cum nu credeam sa mi se intimple. Fragmentul din "Toujours l'amour", vazut la tv inseamna nimic in comparatie cu prezenta actorului pe scena. Ma obsedeaza inca dimensiunea zborului, din VISUL lui, prezenta lui Isus si zbaterea omului, trestie ginditoare, pentru a atinge absolutul, indoielile si nereusitele, prezenta lui Dumnezeu, pentru a ne ridica, si transcenderea, din final. Si totul, fluturind pe sunetul daruit de Adagio-ul lui Albinoni.

Am cautat acest fragment, pe youtube, insa nu l-am gasit.
Sunt insa, 7 alte fragmente, cu partea vesela, spumoasa, a pantomimei lui Puric. Adaug un link pentru a-mi aminti, cind sunt trista, ca viata este atit de frumoasa... http://www.youtube.com/watch?v=tbmLK5nOd5k


P.S. Tot timpul spectacolului, a fost un tip care a filmat cu camera (slabuta, presupun) a unui telefon. E clar ca lumina i-a deranjat pe toti cei din jur (si nimeni nu a comentat- oare ar fi trebui sa o faca?) dar m-am gindit ca tipul nu poate savura momentul, daca nu-l inregistreaza. Destul de trist, pentru o generatie care va comunica prin imagini si nu prin cuvinte. Cu toate acestea ( confirmarea butadei ca " Cine ride de ris ajunge" ) iata ca ma "sprijin" pe youtube pentru a transmite ceva mai mult decit o pot face cuvintele. O fi de bine, o fi de rau? I se incalca astfel dreptul de autor lui Dan Puric?! Ma voi gindi la asta si revin cu un raspuns .
(dar astept si sugestii :-)

Pina le primesc, adaug Adagio, pentru ca este minunat...

">

2 comentarii:

sfaturi nunta spunea...

Mult zgomot pentru (aproape) nimic si acest Puric, are un discurs contradictoriu: este anti-occidental insa ofera cu exemple din filosofia occidentala (cea romaneasca e egala cu zero), il pomeneste pe Caragiale insa uita sa aminteasca faptul ca acesta a emigrat si a murit la Berlin scarbit de ce se intampla in Romania, il idilizeaza . Oricum mi se pare subtire in argumentare si cred ca daca ar participa la o dezbatere in care partenerul de dialog nu ar fi de acord cu punctul lui de vedere s-ar irita necontrolat. Nu mi se pare un om care sa accepte sa-i pui la indoiala ideile.

Luciana spunea...

A fost prima oara cind l-am auzit vorbind pe dan Puric si nu, nu am avut sentimentul unui discurs contradictoriu. Nu mi s-a parut deloc anti-occidental asa ca nu prea stiu la ce faci referire...Dar ma bucur ca ti-ai spus parerea, poate aduci si argumente...