duminică, octombrie 26, 2008

Oglinda, oglinjoara...

Am citit zilele trecute o interventie a Dianei Cismaru in http://dianacismaru.wordpress.com/ care m-a tot urmarit. M-am hotarit sa retin ideile interesante, pentru ca linkurile (observ ca) dispar, in timp. Iata ce spune domnia-sa:

TEORIA OGLINZILOR
(În liceu îmi formulasem o “teorie” cu acest titlu: denumirea şi ideea mi-au venit de la povestea lui Andersen, Crăiasa Zăpezii, în care existau nişte oglinzi ale unei vrăjitoare care deformau pe cei care se priveau în ele. Redau “teoria” mea aşa cum aş fi scris-o atunci). Ne reflectăm în cei din jur ca în nişte Oglinzi: pentru fiecare individ din jur cu care avem o relaţie (indiferent ce relaţie: rudenie, prietenie, iubire), se creează câte o ipostază a noastră. Ipostaza se diferenţiază în funcţie de nuanţele relaţiei pe care o avem cu persoana respectivă, şi se modifică în timp pe măsură ce relaţia evoluează. Există Oglinzi care ajută pe cineva să evolueze, şi Oglinzi care produc doar stagnarea. Sau, există Oglinzi care la început par că ne ajută şi, până la urmă, ne îmbolnăvesc. Este bine să observăm ce efect au Oglinzile din jur asupra noastră: nu este bine să ne reflectăm în aceia care caută să ne distrugă încrederea în noi înşine…Deci, ori de câte ori o Oglindă ne face rău, ar trebui să o spargem.
Am fost încântată când am descoperit, în anul întâi de facultate, curentul interacţionismului simbolic, pentru că relua într-un fel teoria Oglinzilor. Cu toate că interacţionismul accentua mai degrabă aspectul dinamic, rolul pe care îl juca un actor social (modul în care îşi proiecta ipostaza) - cel puţin avansa ideea de ipostaze diferite şi de negociere simbolică permanentă în relaţiile interpersonale.
Mi-am amintit de această teorie pentru că m-am gândit la cupluri: deşi se presupune că prietenul/soţul este cel mai aproape de o femeie, adesea Oglinda lui este cea mai falsă dintre toate. Pentru că mulţi bărbaţi din România au în minte o imagine preconcepută despre “perechea” lor, un şablon în care prietena/soţia reală trebuie să intre fie că se potriveşte, fie că nu se potriveşte. Deznodământul acestor situaţii este diferit de la un caz la altul…
***

Stiam sau intuiam asta, dar nu auzisem de interactionismul simbolic. Ramine de citit…

Niciun comentariu: