referat - Comunicare audio-vizuala

As fi ezitat sa public referatul de la Comunicarea audio-vizuala daca n-as fi vazut "valea plingerii" pe forumul masteranzilor FCRP, multi cu note extrem de mici la aceasta materie, interesanta as zice eu, a prof. Ion Stavre. Ce am scris eu aici, plus testul online,mi-a asigurat un frumos 10. Asadar, pentru mai multa inspiratie, iata-l:

***

Emisiunea analizată: „NE VEDEM LA …TVR!”, difuzată de Televiziunea Română pe canalul 1, în data de 29 ianuarie 2008, orele 17,40.
Tipul emisiunii: talk-show.
Înregistrarea emisiunii poate fi găsită pe adresa: http://212.54.100.83/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2008-01-30-15-58.flv&name=NEVEDEM LA...TVR!

Întrucât nu am avut la dispoziţie informaţii privind numărul de telespectatori care au privit în data de 29.01.2008 emisiunea al cărei moderator a fost Marina Almăşan Socaciu, pentru calculul teoretic al ratingului, folosim numărul aproximativ de 1.000.000 de telespectatori care, raportat la numărul de telespectatori potenţiali din România de 18.000.000, ne conduce la un rating de 5% pentru această emisiune. Share-ul emisiunii poate fi calculat raportând numărul de telespectatori care s-au uitat la ora 17,40 pe TVR1 (1.000.000) la numărul de telespectatori care au privit la televizor în acel moment (presupun că 5.000.000) rezultând o cotă de audienţă de 20% pentru emisiunea „Ne vedem la…TVR!”.
Studiu calitativ
La orele difuzării emisiunii realizate de Marina Almăşan Socaciu, împreună cu familia căutam un moment de relaxare, după serviciu respectiv şcoală, după primul schimb de impresii privind evenimentele de peste zi. Probabil că, fără dezbaterea anunţată a fi foarte interesantă încă din titlu - „Televiziunea, încotro?” – şi a numărului mare de oameni de televiziune prezenţi în platoul de filmare, timp de o oră (este răgazul pe care ni-l permitem înaintea începerii temelor copiilor ori activităţilor casnice) am fi schimbat canalele în căutarea unei emisiuni la care să privim cu toţii, adulţi şi copii, iar, în situaţia în care n-am fi găsit-o, copiii ar fi preluat „conducerea” respectiv direcţionarea opţiunilor spre canalul de desene animate. În cazul de faţă, faptul pentru care am urmărit emisiunea a fost dorinţa de informare, pentru a afla punctul de vedere al personalităţilor din “interiorul” televiziunii asupra acestei teme şi, desigur, a avea un subiect de discuţie cu colegii, a doua zi. În acelaşi timp, mi s-a părut un foarte bun subiect pentru lucrarea de prezentat la examen.
Aşadar, se poate aprecia că motivele care m-au determinat să urmăresc această emisiune se încadrează în categoriile de recompense definite de McQuail: informarea (satisfacerea curiozităţii şi cunoaşterea interesului general, învăţarea, identificarea elementelor de securitate personală prin cunoaştere), identitatea personală (îmbunătăţirea capacităţii de interpretare individuală a realităţii, a valorilor şi ordinii sociale), divertisment (relaxare şi descărcare emoţională), supravegherea, integrarea şi interacţiunea socială (nevoia de informare în legătură cu lumea complicată în care trăim). Din perspectivă structurală, aşa cum a definit-o James Lull, am privit acea emisiune pentru a separa timpul liber de timpul de muncă („televiziunea cu rol de regulator social”) iar din perspectivă relaţională, am privit-o pentru facilitarea comunicării („clarificarea valorilor sociale”) şi validare intelectuală („facilitarea argumentării şi gardian al evenimentelor care se transformă în ştiri”).
Chiar daca titlul ales de Marina Almăşan Socaciu pentru emisiune era destul de uzat, din 1989 şi până în prezent jurnaliştii din presa scrisă ori televiziune folosind adverbul „încotro” ataşat oricărui subiect (semnul de întrebare lăsând deschise dezbaterile, absolvind ziaristul de vreo concluzie ori responsabilitate), numele în jurul căruia s-a concentrat dezbaterea – Tudor Vornicu, care ar fi împlinit 82 de ani de la naştere la acea dată – ne-a atras atenţia şi ne-a sporit interesul. O dată pentru că am fi avut ocazia să aflăm amănunte despre viaţa unui om de televiziune extrem de interesant şi, dintr-un alt punct de vedere, pentru că am fi putut înţelege constrângerile lucrătorilor din televiziune în perioada de înainte de 1989.
Analiza discursului
Cadrul fizic – spaţio-temporal şi cadrul psihologic.
Dezbaterea a avut loc în studiourile TVR. Invitaţii au fost aşezaţi în gradene, de o parte şi alta a culoarului pe care s-a putut deplasa moderatoarea, fiind o formulă dinamică ca a conferit cadrului sugestia unui spaţiu deliberativ. Timpul alocat dezbaterii a fost de o oră – în intervalul orar 17,40 – 18,35.În primele trei minute moderatoarea a făcut o scurtă prezentare a personalităţii lui Tudor Vornicu, după care a fost inserat un film de 2 minute cu imagini din emisiunile şi viaţa lui. Reluând o glumă care circula la vremea respectivă, că TVR ar fi iniţialele a „Tudor Vornicu şi Restul”, a fost lansată dezbaterea cu o primă întrebare „Ce programe de ieri şi de azi urmăriţi cu plăcere?”.
Participanţi la dezbatere au fost nume sonore din audio-vizual: Cristian Ţopescu, Radu Moraru, Tudor Mărăscu, Octavian Ursulescu, Elena Lucaciu, Carmen Dumitrescu, Gabriel Giurgiu, Dan Mihăiescu, Monica Ghiurco, copiii lui Tudor Vornicu, Samaranda şi Bogdan, soţia lui Vornicu, Lucia Radu, precum şi autoarea unei cărţi despre Tudor Vornicu, Ani Muscă, alături de alţi specialişti din audio-vizual, profesori ai Facultăţii de jurnalism, elevi şi studenţi.
Scopul întâlnirii a fost omagierea personalităţii lui Tudor Vornicu dar şi raportarea felului în care se face televiziune astăzi (teme, vulnerabilităţi, valori) la felul în care se făcea înainte de 1989. S-au pus multe întrebări dar s-au oferit puţine răspunsuri, semn că înşişi oamenii din interiorul televiziunii publice aşteaptă clarificări pe acest subiect. Întrebările principale ale Marinei Almăşan au fost:, „Ce-ar fi zis Tudor Vornicu dacă s-ar uita la emisiunile noastre?”, „Televiziunea este în evoluţie sau involuţie?”, „Mai are televiziunea puterea pe care o avea înainte?”, răspunsurile celor prezenţi fiind mai degrabă pesimiste.
Ritmul impus de moderatoare a fost alert, a permis ca invitaţii să-şi adreseze întrebări unul altuia, şi a introdus două mesaje ale telespectatorilor, preluate de pe internet (nu am putut aprecia veridicitatea acestora), unul negativ în care Dionisie Motora vorbea despre actualele ”programe odioase” şi despre „dinozaurii din platou” şi cel de-al doilea, al unui fost procuror, Liviu Pretorian, care aprecia că „televiziunea actuală este mizerabilă dar cea dinainte era excelentă”. Înclin să cred că selectarea acestor mesaje a avut un rol destul de mare în economia emisiunii, fiecare dintre cei prezenţi având o replică faţă de apelativul „dinozauri”.
Tonul emisiunii a fost mai puţin oficial, au fost situaţii când rolurile s-au inversat între moderator şi invitaţi, iar fiecare participant şi-a exprimat liber opinia. Marina Almăşan a întrerupt de câteva ori intervenţiile, fiind evident ataşamentul pentru televiziunea publică. Ca un punct pozitiv, a reuşit să controleze luările de poziţie însă nu a permis opinii negative la adresa TVR. M-aş opri aici la afirmaţia Anei Muscă – „astăzi se vorbeşte despre Tudor Vornicu însă acum un an toate uşile din televiziune mi s-au închis!” la care moderatoarea a replicat, uşor ironic, „cine v-a închis uşile, doamna Muscă?!” după care a transmis rapid microfonul copiilor lui Tudor Vornicu, afirmând „Cel mai bine l-au cunoscut cei care i-au fost aproape, acasa…”. La fel, soţiei lui Vornicu (prezentată ca fiind „a doua”) Marina Almăşan i-a întrerupt discursul după câteva vorbe în care aceasta contrazicea o afirmaţie anterioară a lui Carmen Dumitrescu („Vornicu nu a venit pregătit în televiziune; am învăţat atunci, cu toţii”). În momentul în care soţia a lui Tudor Vornicu a precizat că acesta a fost apreciat de Leon Zitron, un cunoscut om de televiziune francez, cu care a devenit bun prieten, iar asta înainte de a veni la TVR, moderatoarea i-a încheiat intervenţia spunând: „Atunci când îl vom comemora pe Zitron vom vorbi de domnia-sa!” –o replică destul de brutală, în opinia mea.
Mecanismele interacţionale. Moderatoarea a avut în această emisiune rolul de evaluator al argumentelor invitaţilor, dar şi normativ. S-a implicat în conversaţie, atât exprimându-şi propria opinie faţă de spusele participanţilor la actul discursiv („Te contrazic, 95% dintre liceeni se uită la televizor!” - a fost o replică moderatoarei la afirmaţia lui Octavian Ursulescu cum că TVR nu se mai adresează persoanelor vârstnice deşi este principala grupă de vârstă care preferă TVR), cât şi selectând intervenţiile, transmiţând microfonul altui participant la dezbatere, în momentul când acesta se îndepărta de subiect ori deveneau riscante afirmaţiile acestuia. „Este televiziunea în evoluţie?” - este întrebat Dan Mihăiescu. „Nu pot vorbi despre evoluţie” –răspunde acesta. „Haideţi să-l lăsăm pe dl. Octavian Sava, poate el poate vorbi…” (despre evoluţie-n.n.) – intervine Marina Almăşan.
Situaţia comunicării. Participanţii au păstrat caracterul formal al întâlnirii, nu au apărut formule de adresare care se întâlnesc de pildă într-un cadru familial –mici excepţii au fost adresările pe numele mic, atât din partea invitaţilor, cât şi din partea moderatoarei, în unele cazuri - însă , în general, formulele de adresare ale moderatoarei au respectat principiile pronumelor personale de politeţe – adresarea la persoana a II-a plural. Misiunea moderatoarei a fost mult uşurată de faptul că toţi invitaţii activau în mediul audio-vizual, ştiau ce înseamnă timpul într-o emisiune şi fiecare a avut intervenţii scurte, la obiect, fără a se pierde în amănunte ori explicaţii inutile. Singurul care a intervenit de două ori a fost Cristian Ţopescu. Prima dată a afirmat că emisiunea pe care o urmărea cu plăcere înainte de 1989 era „De la A la infinit” a lui Tudor Vornicu iar acum urmăreşte cu plăcere emisiunea Eugeniei Vodă „Profesioniştii” deoarece, a adăugat dumnealui, „în TVR este o acută lipsă de profesionalism”. Înspre sfârşitul emisiunii a profitat de întrebarea care i-a fost adresată de Marina Cernat, profesor la Facultatea de jurnalism („ Ce valori deontologice şi profesionale v-au ghidat de-a lungul unei cariere strălucite”) pentru a explica afirmaţiile anterioare: „Nu mai există disciplină în TVR, nu mai există conştiinciozitate, nu mai există documentare atentă ci numai interes personal. Se uită că treptele se urcă una câte una şi cu cât te grăbeşti să apari mai repede pe <> cu atât mai repede apare riscul să clachezi. Nu reproşez tinerei generaţii decât superficialitatea. Şi pe vremea mea şi acum regulile de comportament din televiziune sunt aceleaşi.”
Analiza tehnicilor de filmare:
Dacă ar fi să analizăm primele 10 minute ale emisiunii, succesiunea încadraturilor ar fi următoarea:
o Plan general – în momentul intrării moderatoarei în platou apoi, prin transfocare (zoom in), se ajunge la plan mediu. Ca observaţie, planurile generale au fost filmate de pe macara, fapt care a permis camerei de luat vederi o mişcare amplă, cu filmarea platoului începând de sus, dreapta, şi apropierea imaginii până la plan mediu I:


o Tot prin mişcări ale camerei (zoom in) se deplasează imaginea spre ecranul prezentându-l pe ziaristul Tudor Vornicu şi-apoi, prin zoom out, spre moderatoare, trecându-se de la PM I la plan american:


o Urmărind discursul moderatoarei, în momentul când se prezintă cartea despre Tudor Vornicu scrisă de Ani Muscă, tot prin transfocare se trece de la plan mediu la plan detaliu:


o In continuare, prin zoom out, se ajunge la plan american si-apoi este urmărita în continuare moderatoarea până ajunge la pupitrul de unde-şi va prezenta introducerea. Până în acest moment mişcările camerei sunt destul de alerte. Aici am observat prima tăietură, cu o trecere de la PM I la plan american. Din acest moment ritmul se schimbă şi, cât citeşte Marina Almăşan materialul, cu zoom in foarte lent, se ajunge la plan mediu I, care se menţine până la finalul introducerii.
o Urmează filmul de prezentare a activităţii lui Tudor Vornicu iar trecerea, la încheierea filmului, spre platoul de filmare se face prin dissolve:


o În continuare se face trecerea de la plan general la plan mediu, prin zoom in, apoi are loc o tăietură de legătură. Tot în acest moment am remarcat o panoramare, când Marina Almăşan se adresează atât spectatorilor din stânga culoarului cât şi celor din dreapta. Odată cu trecerea la schimbul de replici în platou, se preferă, succesiunea de planuri medii cu prim planuri:


Ca observaţie generală, am remarcat că nu s-a folosit în această emisiune gros planul, dintre încadraturi. În ceea ce priveşte mişcările camerei de luat vederi, nu s-a folosit travellingul.
După cele 10 minute descrise anterior, a urmat o succesiune de prim planuri sau planuri medii, specifice dialogului, camerele urmărind intervenţiile invitaţilor şi ale moderatoarei, care a impus un ritm destul de rapid dezbaterilor. Am recunoscut tăieturi de legătură, tăieturi de reacţie, dissolve.
Încheierea emisiunii a fost inspirată şi s-a făcut prin supraimpunere, imaginea realizatorului Tudor Vornicu fiind suprapusă peste imaginea platoului de filmare în plan general, cu oamenii de presă, relaxaţi, la sfârşitul dezbaterii, pe un fundal muzical cu un text relevant: „Dacă tu crezi, că nu contezi / Eşti un naiv şi ai să vezi / Ce important eşti…Şi ştii de ce?/ Ne vedem astăzi la TVR // Lumea e o scenă, fii sigur că e…/ Ne vedem astăzi la TVR!”


P.S. Printscreen-urile exemplificatoare asigura "culoare" .Sunt recomandate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tulcea de alta data...

Voturi albe, voturi naive

Ritualul electoral: farsa organizata de elite