Am vazut...

Am vazut Iubirea.
Era in metrou.
Se alinta.
Tuguia buzele, spunea cuvinte dulci si privea cu ochii inmuiati obiectul adoratiei sale.
Era pierduta.
Plutea.
Visa.
Atita emotie aducea in jurul ei incit atragea privirile si le rusina, apoi, atit era de dezarmanta.
Iar obiectul adoratiei privea furis la cei din jur- daca observa. De parca ar fi putut sa nu…
Cind a coborit, parea ca nu atinge pamintul…
Zbura.

Am vazut Copilaria.
...pe plaja la Constanta.
A venit impreuna cu doi baietei de vreo 10 ani,cu prosoapele mici sub brat. Negri si sanatosi, doar in chiloti, si-au descaltat sandalele, si au acoperit o sacosa, grijulii, cu prosoapele din dotare. Apoi au zbughit-o in apa.
Cind au iesit, veseli si ciufuliti, au scos din sacosa o franzela pe care au rupt-o in lung, au pus in ea salamul rupt cu dintii, vreo doua rosii si-apoi au impartit megasandvisul in doua.
Aveau atita ris in parul lor, atita incredere si bucurie in priviri…
Copilaria era, sunt sigura.

Am vazut Fericirea.

...in vie, la tzara. Printre araci, un cuplu isi petrecea dupa-amiaza.
Erau batrini si chiar uriti intr-un decor deloc promitator.
Ei nu se vedeau asa. Spuneau glume si rideau cu atita pofta incit te intrebai de ce esti tu invelit intr-un nor atit de negru.
De ce asupra ta ploua iar asupra lor stralucea atita soare...
Te stiai tinar si, cu putin efort, gaseai un loc mai potrivit pentru picnic. Atit lipsea: omul care sa te soarba din ochi. Atunci si acolo.
Fericirea,in acea zi,venise la cei doi batrini.Exista.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tulcea de alta data...

Voturi albe, voturi naive

Doua articole interesante